Modalităţi de evitare a neclarităţii imaginilor

Ceva lectură uşoară pentru weekend, cât timp sunt pe munte. De săptămâna viitoare voi începe să scriu câteva cursuri despre profunzimea imaginii, adică trebuiri foarte, foarte importante!


Specialiştii în prelucrarea imaginilor menţionează neclaritatea drept principala cauză a respingeri fotografiilor. Pe lângă erorile de focalizare, cauza cea mai frecventă este tremuratul aparatului foto sau mişcarea subiectului. În cazul în care ţineţi aparatul foto în mână, veţi avea nevoie de o viteză de închidere a obturatorului care să fie mai scurtă decât orice tremurat care poate apărea în mod natural la orice persoană. De asemenea, un obiect aflat în mişcare va apărea neclar dacă nu folosiţi un timp de expunere suficient de scurt pentru a-l “îngheţa”.

Puteţi folosi un trepied, un monopod sau orice alt suport – este de multe ori suficient să vă sprijiniţi coatele pe ceva pentru a nu mişca aparatul foto. Căutaţi mereu să folosiţi poziţia corectă pentru a menţine imobil aparatul foto: rezemaţi obiectivul într-o mână şi ţineţi aparatul în cealaltă.




Pentru a creşte şansele de obţinere a unor fotografii de claritatea cristalului alegeţi viteze mai mari de închidere a obturatorului, lucru posibil numai dacă utilizaţi şi o valoare ISO mai mare – de exemplu ISO 400 în loc de ISO 100. În acest caz trebuie să aveţi în vedere şi granulaţia rezultată din cauza măririi sensibilităţii la lumină (ISO). Unele aparate foto digitale suportă foarte bine această creştere a valorii ISO, altele nu. Sunt filme fotografice de ISO mare (400, 800) care înregistrează fotografii cu aceaşi calitate a filmelor de ISO 100 sau 200. Un exemplu ar fi filmele Fuji Superia (color) şi Agfa APX ISO 400 (alb/negru). Astfel puteţi alege o varietate mai mare de combinaţii timp de expunere - diafragmă.

La fel se întâmplă şi în cazul aparatelor digitale. dacă unele deja de la ISO 200 sau ISO 400 fac probleme şi fotografiile ies cu zgomot mare de imagine şi o granulaţie ridicată, altele în schimb se comportă bine şi la ISO 1600 sau ISO 3200.

Trebuie menţionat faptul că o dată cu creşterea lungimii obiectivului va trebui aleasă o viteză mai mare de închidere a obturatorului pentru a avea imagini clare în cazul în care ţineţi aparatul foto în mână sau trepiedul nu este suficient de stabil (vânt puternic, trepied foarte uşor etc). Ca regulă de bază este recomandat să folosiţi întotdeauna o viteză de închidere a obturatorului cu o valoare mai mare (adică un timp mai scurt) decât valoarea în mm a distanţei focale. De exemplu, cu un obiectiv de 28 mm, folosiţi un timp de expunere de minim 1/30; la un obiectiv de 50 mm, 1/60 este valoarea minimă acceptată, iar la un teleobiectiv de 200 mm un timp de expunere de minim 1/250 vă poate asigura claritatea imaginii.
Totuşi nu uitaţi că acestea sunt valorile minime acceptate şi sunt destinate fotografilor care au o poziţie fermă şi stabilă. Încercaţi pentru început să folosiţi timpi de expunere şi mai scurţi decât valorile prezentate mai sus. Pentru începători este de preferat o valoare dublă, de exemplu: 50 mm - 1/100; 100 mm - 1/200


Indicele care ne arată distanţa focală este acea liniuţă albă. La obiectivul Nikon în această imagine distanţa focală este de 105 mm, iar la obiectivul canon este la 18 mm.

În condiţii de iluminare redusă va fi puţin probabil să puteţi utiliza viteze mari de închidere a obturatorului, deci se impune utilizarea unui suport ferm pentru evitarea neclarităţii fotografiilor, o diafragmă deschisă sau o valoare mare a sensibilităţii la lumină (ISO).