Despre lumină şi expunere (1) - Valoarea ISO

Cantitatea de lumină ce cade pe un obiect variază în funcţie de perioada din zi, de starea vremii şi de o multitudine de alţi factori. Cu o cantitate corespunzătoare de lumină, veţi obţine o imagine clară in ansamblu, iar fiecare ton de culoare va fi redat în nuanţa în care a fost perceput de ochiul uman. Timpul de expunere depinde de nivelul de luminozitate al scenei, respectiv de câtă lumină pătrunde prin obiectiv şi pentru cât timp. Pentru o expunere corectă avem 3 factori foarte importanţi: timpul de expunere, diafragma şi valoarea ISO. Acum voi aduce câteva explicaţii despre ISO.

O mică paranteză

Cuvântul fotografie, tradus mot-a-mot din limba greacă, ar însemna “desen cu lumină”. Fotografia are într-adevăr de-a face cu lumina. Cât timp declanşatorul camerei este deschis, lumina intră prin obiectiv şi impresionează granulele foto-sensibile ale filmului sau senzorul digital.

Filmul este procesat în substanţe chimice pentru a produce o imagine negativă (sau pozitivă, în cazul diapozitivelor). Când, mai apoi negativul este proiectat pe o coală de hârtie foto-sensibilă, se formează o imagine ce va crea o fotografie color sau în alb şi negru. Imaginea digitală este transmisă de la senzor prin intermediul microcipurilor pe cardul de memorie care stochează imaginea. Ulterior, fotografia poate fi văzută pe monitorul computerului sau imprimată pe hârtie foto.

Pentru a trece de faza de operator de instantanee, un fotograf va trebui să înţeleagă şi să controleze o multitudine de factori, iar unul dintre cei mai importanţi factori este joaca cu lumina. Adică să facem o expunere corectă a fiecarui cadru. Să lăsăm o anumită cantitate de lumină să treacă prin obiectiv (prin alegerea unei diafragme corespunzătoare), pentru o anumită perioadă de timp (prin alegerea timpului de expunere corect), la o anumită valoare ISO.

Sensibilitatea filmului sau a senzorului digital (viteza)

Un număr definit de ISO (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare) indică viteza filmului, adică sensibilitatea sa faţă de lumină. Cu cât acest număr este mai mare cu atât este mai sensibil. De exemplu, dacă pentru ISO 400 avem nevoie de o anumită "cantitate" de lumină, penru ISO 200 avem nevoie de o "cantitate" dublă de lumină - pentru a avea o expunere echivalentă. Iar dacă folosim ISO 100 şi realizăm o fotografie expusă corect, atunci când vom folosi ISO 200 (pentru aceaşi scenă/cadru cu exact aceaşi luminozitate şi exact aceleaşi valori ale diafragmei şi timpului de expunere) vom avea o fotografie cu o luminozitate dublă.

Pentru a înţelege mai bine conceptul de sensibilitate la lumină (ISO) voi ataşa câteva imagini făcute cu aceaşi diafragmă şi acelaşi timp de expunere. Nu am modificat decât valoare ISO.

Timpul de expunere este 1/800 (a optsuta parte dintr-o secundă), diafragma f/8, distanţa focală de 135 mm.

ISO 100

ISO 200

ISO 400

ISO 800

ISO 1600

(menţionez faptul că imaginile sunt făcute cu canon EOS digital REBEL XT - 350D şi la acest aparat valoarea ISO nu este exactă. Adică la ISO 100 este ISO 125, iar la ISO 200 este ISO 250 şi aşa mai departe la ISO 400, ISO 800 şi ISO 1600. Treaba asta am citit-o aici şi nu este neapărat adevărată.

După cum puteţi observa singuri cu fiecare treaptă (valoare ISO mai mare), cantitatea de lumină ce ajunge pe senzor se dublează. Astfel fotografia se luminează din ce în ce mai mult.

În cazul de mai sus valoarea ISO 200, sau ISO 400 pare a fi cea mai convenabilă, dar asta ţine mult şi de preferinţe, cu toate că o fotografie prea întunecată sau prea luminoasă nu este tocmai plăcută. Cel puţin nu în cazul de faţă.

Valoarea ISO mai este responsabilă şi de granulaţie şi zgomotul de imagine. Cu cât valoarea ISO este mai mare, cu atât o fotografie va avea mai mulţi "pureci", adică paraziţi de imagine. Totuşi aparatele moderne pot controla mult mai bine aceşti paraziţi, comparativ cu cele de acum câţiva ani. În acelaşi timp unii producători de aparate foto, realizează senzori şi procesoare care pot reduce semnificativ aceşti paraziţi de imagine. Eu personal prefer aparatele canon, deoarece au un nivel redus al zgomotului de imagine, dar bineînţeles asta este doar părerea mea.

Câteva exemple de granulaţie digitală (zgomot de imagine), apărută din cauza ISO-ului mare.

Diafragma este f/5,6 la toate imaginile, pentru a compensa expunerea am modificat doar timpul de expunere. Cine ştie câte ceva despre expunere înţelege bine ce spun eu aici, cine nu, să revină şi la alte "lecţii".

135 mm (distanţa focală) la toate fotografiile.

ISO 100; 1/30 (În mod normal la această combinaţie de distanţă focală cu acest timp de expunere pozele ies mişcate dacă sunt făcute din mână. Eu am folosit stabilizatorul de imagine, dar oricum nu este foarte clară. Şi asupra acestui aspect voi reveni cu altă lecţie).


ISO 200; 1/60 (Aici nu mai este la fel de mişcată pentru că stabilizatorul de imagine face faţă mişcării)


ISO 400; 1/125 (Acum setările sunt acceptabile pentru a evita mişcarea fotografiei)



ISO 800; 1/250 (Setări bune pentru a evita mişcarea fotografiei)


ISO 1600; 1/500 (Setări foarte bune pentru a evita mişcarea fotografiei)


Vă recomand să deschideţi imaginile în altă pagină şi să le salvaţi, după care să vă uitaţi în ordine la ele. Astfel veţi vedea mult mai bine diferenţele.

Cam atât pentru azi, sper că aţi înţeles cât de cât ideea. Puteţi pune întrebări la comentarii şi pe cât posibil voi încerca să vă lămuresc.

P.S. Nu ştiu dacă cineva citeşte sau nu aceste "lecţii", sau dacă ajută pe cineva. Dacă ele nu au nici un rost, mă voi opri că nu are sens să-mi irosesc timpul astfel (mereu există Gothic, Patrician sau Medieval Total War). Vă rog lăsaţi un comentariu să ştiu dacă interesează sau nu pe cineva chestiile astea.
Mulţam fain!