Sărbători fericite!

Despre compoziţie - Regula treimilor (2)

De la stânga la dreapta.
Noi, cei de cultură vestică, suntem obişnuiţi să citim de la stânga la dreapta şi tindem, de asemenea, să examinăm o imagine în acelaşi sens. Din acest motiv, de obicei, este bine să plasăm subiectul primar mai aproape de marginea stângă a cadrului. Dacă subiectul este exact în centru, vom fi mult mai puţin dispuşi să examinăm şi celelalte zone. Desigur veţi dori mai întâi să centraţi obiectivul pe subiect pentru focalizare iar apoi să recompuneţi imaginea. Majoritatea camerelor auto-focus vor permite acest lucru, întrucât o uşoară apăsare a butonului declanşatorului va bloca şi va menţine focalizarea până veţi recompune imaginea şi veţi apăsa până la capăt butonul declanşatorului.

1.
2.
Mişcaţi subiectul
Dacă este posibil, încercaţi să aduceţi subiectul într-un loc mai potrivit pentru a putea pune în aplicare sugestiile de mai sus. În caz contrar, mişcaţi-vă dumneavoastră. Asta poate însemna câţiva paşi la stânga sau dreapta, fotografierea de la nivelul solului sau chiar parcurgerea unor kilometri până la un punct cu o perspectivă mai bună.

Exemplu de fotografie pentru care a trebuit să urc un deal din apropierea Clujului (eu cred că a meritat).

3.

4.Nu neapărat este mai bună, dar ne oferă altă perspectivă.

Compoziţii descentrate
Orice compoziţie descentrată cu un centru de interes mic va prezenta un oarecare spaţiu gol în cadru. Compuneţi imaginea astfel încât să existe ceva de interes – sau ceva de interes secundar, poate mult mai distanţat – pentru a satisface ochiul privitorului pe măsură ce explorează imaginea. Dacă doriţi să scoateţi în evidenţă izolarea, lăsaţi spaţiul gol.

5. (izolare)
6. (izolare)
7.
8.9.
Nu mereu trebuie să compui după anumite reguli. Este bine să le înveţi şi după aceea să le încalci, dar într-un mod conştient. În momentul în care ştii ce faci, poţi compune imagini foarte interesante fără a respecta anumite "criterii".

Cadre de prim plan

Adesea, spaţiul gol va fi reprezentat de cer, mai ales în fotografia de peisaj sau arhitecturală. Chiar dacă un cer albastru-azuriu poate face o imagine mai atractivă, un cer pal poate fi deranjant. Puteţi elimina o parte din cer apropiindu-vă de subiect, alegând un obiectiv mai lung sau decupând imaginea. Dacă niciunul din aceste lucruri nu este posibil, încercaţi să găsiţi un obiect în planul apropiat care să se constituie ca un cadru deasupra subiectului primar. O arcadă, o poartă, o creangă cu flori sau chiar un avion pe cer.

10.
11. (Aici peretele era prea mare şi alb şi lumina prea mult imaginea, copacul are rolul de a umple acel spaţiu alb, care probabil era deranjant)12.13.
La utilizarea acestei tehnici se vor respecta următoarele:

a) Schimbarea poziţiei
Va trebui să exploraţi zona pentru a găsi un punct de privire corespunzător pentru cadrul dumneavoastră şi schimbaţi-vă poziţia înainte de a lua imaginea.

14.
15.Sper că vedeţi diferenţa.

b) Redare clară sau cadre neclare
Obiectul folosit pentru încadrarea subiectului trebuie să apară în imagine fie cât mai clar posibil, fie cât mai înceţoşat. În imaginile arhitecturale, este cel mai bine să păstrăm şi imaginea elementelor de încadrare cât mai clară posibil. Veţi folosi o deschidere mică a diafragmei (peste 11 ca valoare) şi un obiectiv cu unghi larg (distanţa focală mică).

Imaginile 14 şi 15 sunt exemple bune şi aici. Mai pun două exemple pentru neclar (blur).

16.
17.

Obiecte pentru încadrare
Obiectele alese pentru încadarea subiectului trebuie să aibă la rândul lor o oarecare valoare estetică. Structuri de genul arcadelor, lucrări interesante din cărămidă, portaluri multicolore sau crengi încărcate cu flori pot constitui numai câteva exemple. Obiectul de încadrare nu trebuie să fie atât de mare, de splendid şi de colorat încât să distragă ochiul privitorului de la centrul de interes al imaginii. Dacă este mult mai întunecat decât subiectul sau este plasat în umbră, el va putea fi redat ca o siluetă. Dacă este foarte apropiat de dumneavoastră, lumina de la bliţ poate crea un efect luminos; încercaţi atât cu, cât şi fără bliţ.

Urmează şi partea a treia zilele următoare. Despre compoziţie mai am de vorbit, dar atât pentru început, 3 cursuri.

Nu am mai primit comentarii în ultimul timp, vă rog să recuperaţi, altfel mă opresc. Merci.

Alte compoziţii armonioase (cel puţin aşa consider eu)

18.
19.
20.
21.
22.

Despre compoziţie - Regula treimilor (1)

Pentru început vreau să vă spun să nu daţi importanţă cromaticii din imaginile folosite ca exemplu, sau luminozităţii din ele. Nu că asta nu este important, dar acum vorbim strict despre compoziţie. În acelaşi timp putem compune şi din umbre şi lumini, dar asta este ceva mai complicat aşa că ne rezumăm la chestii mai simple pentru început.

Aparatele de fotografiat, obiectivele şi filmele color moderne (sau senzorii digitali), permit oricui să realizeze fotografii clare cu o expunere corectă. Pe de altă parte, foarte puţine dintre aceste fotografii care sunt acceptabile din punct de vedere tehnic ar satisface standardele de creativitate impuse de un fotograf serios.

1.2.3.
Perfecţiunea în arta fotografică, asemenea frumuseţii, poate fi la latitudinea celui ce o deţine, dar majoritatea dintre noi vom cădea de acord asupra anumitor criterii. Desigur, nu vom aprecia în mod deosebit un fundal învălmăşit, obiecte din prim plan redate în parte neclar sau subiecte minuscule pierdute în cadru şi supraîncărcate împrejur cu spaţiu neimportant.

4.5.
Compoziţia este un factor foarte important pentru o fotografie de succes şi merită o atenţie deosebită. În ciuda unei reţineri faţă de orice reguli rigide, o compoziţie adecvată este esenţială pentru o imagine concepută. O imagine compusă prost va reduce aprecierile la adresa ei – chiar dacă unii privitori nu vor recunoaşte motivul. Aparatele cu vizare directă (SLR) de astăzi vor putea lua o imagine chiar în locul dumneavoastră, dar chiar şi ele vor trebui programate pentru a selecta şi a aranja elementele vizuale dintr-o imagine echilibrată. Următoarele recomandări vă vor fi extrem de utile pentru a obţine compoziţii agreabile.

Regula treimilor

Regula treimilor priveşte plasarea descentrată a subiectului, este o metodă tradiţională de realizare a unor imagini bine echilibrate şi este utilizată de secole de către pictori. Centrul oricărei imagini nu constituie un loc satisfăcător de atragere a privirii, iar o compoziţie centrată este statică şi lipsită de dinamism.

6. Aici nu avem o încadrare armonioasă, mie îmi pare o fotografie făcută la nimereală. Malul din planul depărtat este înclinat, malul din planul apropiat porneşte fix din colţ (destul de rar o fotografie arată bine dacă are o linie care porneşte din colţ), barca este undeva "aruncată" în cadru. (Andrei Niţă)7. Aici în schimb avem limita dintre apă şi pământ dreaptă, malul de jos nu pleacă din colţ, iar barca echilibrează spaţiul gol din dreapta. Acest lucru este destul de important în fotografia asta pentru că avem copacul care "îngreunează" puţin partea dreaptă a imaginii. Şi cu barca echilibrăm puţin compoziţia fotografiei.
8. Alt exemplu cu o compoziţie anapoda şi lipsită de armonie (Andrei Niţă)
9; 10 Exemple pozitive
O mică paranteză despre acel echilibru despre care am menţionat mai sus

11. Compoziţie fătă echilibru12. Compoziţie echilibrată. Asta pentru că am "mutat" barca mai în dreapta, acolo unde era mult spaţiu gol. Pentru asta aveam două variante: 1. Aşteptam să ajungă barca mai în dreapta; 2. Mă mutam eu puţin mai în stânga.Încă două exemple negative. Încadrare aglomerată şi fără armonie, plan înclinat etc.

13. (Andrei Niţă)14. (Andrei Niţă)
Pentru a respecta regula treimilor, închipuiţi-vă că ecranul vizorului de la aparatul foto este gravat cu o reţea de linii reprezentând un joc de X şi 0. În momentul în care priviţi la scenă – fie ea un copac acoperit cu chiciură, o pasăre pe cer sau o casă pe un deal – căutaţi să plasaţi subiectul într-unul din punctele de intersecţie. Această tehnică dă rezultate la fel de bune atât la încadrarea orizontală cât şi la cea verticală şi este mult mai eficientă decât centrarea moartă, aşa-numita compoziţie de vizor. Iată câteva exemple ce sunt de luat în considerare când efectuaţi astfel de compoziţii:

Cer „învolburat”
Puteţi scoate în evidenţă un cer frământat plasând linia orizontului destul de jos în cadru, de-a lungul liniei imaginare inferioare din reţea. Dacă cerul este mohorât, dar prezintă importanţă pentru povestea imaginii, plasaţi-l în dreptul liniei superioare.

14. Cer interesant
16. Cer interesant17. Cer neinteresantTotuşi, dacă ştiţi să compuneţi o fotografie armonioasă, puteţi lăsa mult spaţiu deasupra, chiar dacă cerul nu este interesant.

18. Exemplu această fotografie
Subiecte mari
Într-un portret de prim-plan spre exemplu, veţi plasa cel mai important element al subiectului – probabil cel mai apropiat ochi – la punctul de intersecţie al liniilor din reţea. În mod normal va fi vorba de unul din cele două puncte de sus, întrucât în caz contrar veţi avea mult spaţiu gol deasupra subiectului.

19. Aşa nu20. Aşa daDiferenţa este lipsa spaţiului de sus, care era degeaba.

21. Negativ

22. Pozitiv
Diferenţa este lipsa acelor mici obiecte din fudal care atrag atenţia şi "îngreunează" imaginea.

Subiect în mişcare
Lăsaţi obiectelor în mişcare loc pentru a „pătrunde în cadru”. Dacă acesta este un subiect animat – spre exemplu un animal sau o persoană – lăsaţi-i loc să privească în imagine, asta dacă nu priveşte în obiectiv.

Câteva exemple.
22.23.24.25.26.
Nu este o regulă treaba asta cu intratul subiectului în cadru, dar este de preferat să fie mai mult loc în faţa decât în spate. Astfel nu va părea înghesuit. În acelaşi timp se poate şi invers, dar va arăta altfel fotografia, va avea alt efect. Dar altă data voi spune despre asta.

Atât pentru astăzi. Mâine voi posta în continuare despre compoziţie.

Câteva fotografii dragi mie

27.28. 29.30.31.

Şi alte câteva imagini, unele bune altele slabe. Vreau să vă daţi singur seama care cum este. Aştept comentariile şi părerile voastre. Mulţumesc

1.
2.
3.