Genuri foto - Fotojurnalismul (1)

Nu îmi stă în fire să scriu atât de mult într-o singură zi, dar am văzut câteva fotografii despre Revoluţia noastră şi m-au făcut mă simt ciudat. Cam ştiu şi înţeleg ce simt, numai că nu este acesta locul unde să scriu despre asta. Altceva voi scrie.

Foto-jurnalismul

Modul de abordare al eseului fotografic este cu totul similar unui eseu scris. Pentru început, trebuie să vă gândiţi cine este subiectul: cum arată, unde trăieşte, unde lucrează, tipul de muncă pe care-l face, ce fel de personalitate are. Un eseu scris urmăreşte să fie o descriere fizică a persoanei, o redare a stării de fapt în care se află, ce face ea, aruncându-ne şi o scurtă privire în viaţa emoţională şi intelectuală a persoanei. Acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi un eseu fotografic.

Când lucraţi la un eseu fotografic, gândiţi-vă la tehnicile de compoziţie discutate anterior (încă nu am postat nimic despre compoziţie, dar voi posta). Respectaţi-le sau încălcaţi-le, după cum cere situaţia. Exersaţi, exersaţi şi, din nou, exersaţi. Trebuie să fiţi atât de familiarizaţi cu tehnica de care dispuneţi, încât să nu mai fie nevoie să vă gândiţi la ea atunci când faceţi fotografii. Trebuie să vă antrenaţi ochiul astfel încât jocul luminii şi compoziţia să devină aproape un automatism, să puteţi sesiza cu uşurinţă ce este bine, încă de când vă uitaţi prin vizorul aparatului.

Aparatele foto moderne pot realiza aproape singure imagini bine expuse şi focalizate. În schimb, ele nu pot realiza compoziţii bune. Nu pot decide ce trebuie şi ce nu trebuie inclus în cadru. Desigur, ele nu vor putea conştientiza informaţia sau sentimentele, transformându-le în imagini. Numai oamenii pot transmite cu ajutorul unei fotografii idei şi emoţii.

Alternaţi, includeţi portrete intime, cadre medii şi cadre largi, care prezintă bine mediul.


Când vedeţi fotografiile făcute, editaţi cu atenţie. Alegeţi numai fotografiile reuşite, care au impact vizual. Dacă sunteţi nemulţumiţi de ceva anume şi aveţi posibilitatea să luaţi alte imagini, nu ezitaţi; întoarceţi-vă şi faceţi fotografii mai bune.

Pentru a exersa alegeţi pe cineva apropiat şi realizaţi un eseu despre această persoană. Nu vă opriţi până nu sunteţi amândoi mulţumiţi de rezultat.

Într-o singură imagine

Un proverb chinezesc spune că o imagine face cât o mie de cuvinte.


Uneori, un întreg eseu poate fi redus la o singură imagine – acea imagine singulară, care captează cumva atât atributele fizice, mediul, emoţia cât şi ideea.

Fotografia pe stradă

Este uşor să facem fotografii persoanelor cunoscute sau la noi în casă, dar atunci când fotografiem necunoscuţi în locuri publice, lucrurile se complică. Cel mai important este să ne învingem timiditatea.


Totul depinde de atitudine. Se spune că un câine simte când ne este frică de el – zicala se aplică şi când fotografiem necunoscuţi. Dacă bâjbâiţi, ei vor crede că aveţi ceva de ascuns şi vor avea sentimentul că sunt folosiţi. Dacă, în schimb, sunteţi prietenoşi şi deschişi, majoritatea oamenilor vor reacţiona la fel şi vor fi bucuroşi să vă accepte între ei. În momentul în care îi abordaţi corespunzător, vor fi flataţi şi dispuşi să coopereze. A face fotografii presupune în cele din urmă un sentiment între dumneavoastră şi subiect, indiferent dacă ei sunt conştienţi sau nu de acest fapt.

Desigur, există şi excepţii. Unor persoane pur şi simplu nu le place să li se facă fotografii. În unele culturi, este împotriva obiceiului locului să fotografiaţi persoane. Căutaţi întotdeauna să respectaţi dorinţele şi obiceiurile celorlalţi.

Veţi realiza fotografii foarte bune pe stradă atunci când hoinăriţi. Pierdeţi-vă în oraşul pe care-l vizitaţi pentru prima oară şi fiţi deschişi la toate aspectele de viaţă şi relaţiile ce vi se perindă prin faţa ochilor. Dacă ceva sau cineva vă atrage atenţia, apropiaţi-vă.

Instantanee. Nu fiţi insistenţi

Să presupunem că doriţi să fotografiaţi oameni aflaţi în activitate – vânzătorii într-o piaţă, spectatori la un eveniment sau la o piesă de teatru. De multe ori, oamenii vor observa aparatul foto, dar vă vor ignora în scurt timp, pentru că trebuie să se concentreze asupra a ceea ce fac.

Există mai multe căi de a nu fi stânjenitor. Pentru început, trebuie să stabiliţi ce veţi fotografia. Poate aţi observat o tejghea plină de culoare într-o piaţă. Căutaţi un loc în care vă puteţi aşeza sau în care puteţi aştepta, având o vedere bună asupra scenei. Aşteptaţi ca elementele să conveargă în modul în care doriţi să-l redaţi în imagine.

Dacă folosiţi un teleobiectiv şi vă aflaţi la distanţă faţă de subiect, este posibil să nu vă observe prea repede. Ar trebui să compuneţi imaginea şi să declanşaţi înainte să fiţi observaţi. Dacă oamenii vă văd, zâmbiţi.

O altă cale de a nu deranja este să staţi o perioadă acolo astfel încât oamenii să nu vă mai dea atenţie. Dacă staţi într-o cafenea, staţi la o masă şi aşteptaţi. În timp ce restul se vor angaja în conversaţii sau îşi vor începe lectura ziarelor, veţi putea ridica aparatul cu mult calm şi veţi putea lua imaginile dorite.

Menţineţi-vă anumite limite, nu luaţi cadru după cadru, deoarece deveniţi agasant.

Momentul decisiv

Fotografiile captează o imagine a lumii la un moment dat în timp. Esenţial este să prindem momentul potrivit. Este secunda în care elementele grafice, emoţionale şi intelectuale converg pentru a produce o imagine bună. Captarea acestui moment decisiv presupune răbdare, spirit de observaţie, gândire şi mult exerciţiu.

Să presupunem că aţi observat undeva, un perete care v-a stârnit interesul. Culoarea zidului, ferestrele, uşile vă atrag. Nu vă rămâne decât să vă poziţionaţi în unghiul de unde doriţi să faceţi fotografia şi să aşteptaţi să se întâmple ceva în cadru. Sigur va trece o persoană care va anima scena.


Cam atât pentru seara asta, următorul curs va fi tot despre fotoreportaj.

P.S. (iaraşi) Am văzut ceva "note" acordate şi vă mulţumesc pentru ele, dar aş vrea să le şi motivaţi. Nu durează mult să postaţi un comentariu, mie îmi ia mult timp un astfel de articol, deci puteţi scrie şi voi câteva cuvinte.

Un foto-reportaj ca exemplu