Din păcate pentru aproximativ o lună-două va fi o pauză, după care revin. Voi fi plecat, ocupat şi chiar nu am timp să postez. Îmi cer scuze.
31 mar. 2009
STOP
Din păcate pentru aproximativ o lună-două va fi o pauză, după care revin. Voi fi plecat, ocupat şi chiar nu am timp să postez. Îmi cer scuze.
11 mar. 2009
Moduri uzuale de funcţionare a aparatelor de fotografiat
Modul manual
În momentul selectării modului manual (M), exponometrul va avea numai un rol informativ – veţi putea accepta indicaţia lui sau o puteţi ignora. Va trebui să modificaţi valoarea deschiderii diafragmei şi viteza obturatorului prin cele două comenzi aferente, până ce veţi obţine indicaţia că expunerea este corectă. Dacă schimbaţi timpul de expunere va trebui să modificaţi şi diafragma, respectiv invers. Este un procedeu relativ lent şi nu trebuie să uitaţi să efectuaţi ambele reglaje.
Modul semiautomat
Majoritatea aparatelor dispun de un mod de funcţionare în care va trebui să reglaţi numai una dintre setări. Aparatul va răspunde în mod automat ajustând corespunzător timpul de expunere în cazul priorităţii de diafragmă (Av) şi a diafragmei în cazul priorităţii de închidere a obturatorului (Tv). În modul acesta se poate lucra mult mai rapid decât în cel manual.
Modul programat (automat)
În ziua de azi, aparatele moderne oferă de asemenea un mod de lucru complet automat, marcat de obicei cu litera „P”, pentru expunere programată. Prin selectarea acestui mod de lucru, computerul aparatului foto va selecta singur deschiderea difragmei şi viteza obturatorului pentru a obţine expunerea corectă. Valorile alese nu vor veni însă în întâmpinarea intenţiilor noastre artistice.
Comutarea programului
Unele aparate foto de înalt nivel tehnic dispun şi de alte opţiuni. Cea mai uzuală este comutarea programului. La acţionarea unui comutator al aparatului, acesta va trece de la o combinaţie la alta a timpilor de expunere / deschiderilor diafragmei. Veţi apăsa declanşatorul doar în momentul în care veţi ajunge la o combinaţie ce vi se pare potrivită.
De exemplu, aparatul foto poate seta f/8 la 1/125. Dacă doriţi o profunzime mai mare pentru un deal acoperit de flori, veţi opta pentru f/16 la 1/30. Sau, dacă doriţi să imortalizaţi un motociclist aflat în plină viteză, veţi alege f/4 la 1/500. Dat fiind că aceste combinaţii sunt echivalente, expunerea nu se va modifica. Vor fi afectate profunzimea imaginii şi redarea mişcării. Ambele concepte vor fi descrise în alte cursuri.
Programe specifice subiectului
Multe aparate conţin programe specifice anumitor tipuri de subiecte: peisaje (în folosul unei profunzimi bune), sport (unde este favorizat un timp de expunere scurt, respectiv o deschidere mare a diafragmei), portrete (deschidere moderată a diafragmei) şi aşa mai departe. Aceste programe selectează acea deschidere a diafragmei şi acea viteză de închidere a obturatorului care ar fi alese în mod normal de un fotograf experimentat. Dacă nu sunteţi de acord cu aceste setări puteţi oricând să comutaţi pe unul dintre celelalte moduri care vă va permite un control mai bun.
Pun o imagine pentru a vă spune pentru ce este fiecare iconiţă
Fig. 1
Pornind de la semnul verde în sus avem partea creativă:P (program) - aparatul va seta automat timpul de expunere şi diafragma;
Tv (prioritate de timp de expunere) - noi vom selecta cu ajutorul rotiţei timpul de expunere dorit, iar aparatul va seta automat diafragma, conform exponometrului, pentru o expunere normală;
Av (prioritate de diafragmă) - noi vom seta diafragma dorită, iar timpul de expunere va fi setat automat de aparat, pentru o expunere normală;
M (manual) - vom selecta singuri diafragma şi timpul de expunere, dar în cele mai multe cazuri conform exponometrului încorporat.
A-DEP (înseamnă „Auto-Depth of field”. Acest mod reglează automat profunzimea de câmp) - Obiectele din planul apropiat şi din fundal vor fi automat în intervalul de focalizare.
Toate punctele de focalizare funcţionează pentru a detecta subiectul, iar valoarea
diafragmei necesară obţinerii profunzimii de câmp va fi aleasă automat.
C1, C2, C3 - sunt programe care pot fi presetate de către utilizator. Nu au legătură cu subiectul de faţă.
Acum în partea de jos. Acolo avem de bază (basic zone în engleză). Dar mai exact este zona automatizată, după mine aceste moduri de funcţionare nu au nici un sens. Este păcat să foloseşti nişte setări automate reglate după urechea producătorului. El încearcă să ne vină în ajutor cu aceste programe, dar în realitate ne prosteşte şi ne face să folosim automat aparatul. Nu este bine! Folosiţi aparatul aşa cum doriţi, nu cum doreşte producătorul.
Dar ca să vedeţi voi că ştiu ce înseamnă şi astea le trec.
1. Portret
2. Peisaj
3. Macro
4. Sport
5. Oameni noaptea
6. Fără bliţ
Mai este şi acel dreptunghi verde care este moartea fotografului creator - este modul complet automat de funcţionare al aparatului.
Deci, dacă folosiţi ceva de la acel dreptunghi verde în jos, inclusiv, aveţi două variante:
1. Nu le mai folosiţi - asta e varianta bună
2. Rămâneţi amatori înrăiţi şi păcăliţi. Din păcate nu veţi înţelege de ce o fotografie iese mişcată sau cu o profunzime mică dacă folosiţi acele programe. Orice om cu cap le va ignora total.
Acum să explicăm puţin pe româneşte cum e treaba cu modurile de funţionare. Mă refer la P, Tv (Sv parcă e la Nikon - oricum nu contează denumirea, tot aia face), Av şi M. Acestea 4 sunt ok şi doar pe ele este bine să le folosim.
În primul rând vreau să vă spun că nu are nici o legătură expunerea cu programul folosit. Absolut nici o legătură! Luminozitatea, contrastul, saturaţia, claritatea etc nu vor fi deloc influenţate de un program sau altul, acestea le modificăm conform exponometrului şi setărilor de contrast, luminozitate, saturaţie, claritate etc. O fotografie este bine focalizată şi clară dacă am făcut focusul bine şi am folosit un timp de expunere destul de scurt pentru a evita mişcarea aparatului şi pentru a "îngheţa" subiectul în imagine. Nu contează dacă suntem pe modul manual, pe program sau în modurile cu prioritate de diafragmă sau a timpului de expunere.
În orice mod de funcţionare al aparatului am lucra, exponometrul ne va spune aceaşi citire, pentru aceaşi scenă bineînţeles, (prin "scenă" înţelegem cadrul pe care-l vedem prin vizorul aparatului, sau pe ecranul LCD la aparatele compacte)
Să presupunem că vrem să facem fotografia de mai jos:
Avem setat ISO 200 şi aparatul pe modul P. Exponometrul încorporat (fiecare aparat are unul) ne spune următoarea citire: 1/125 şi f/8. (nu voi intra în detalii de expunere, cu expuneri echivalente, trepte de expunere şi alte minunăţii pentru că deviez foarte mult de la subiect - luaţi ceea ce vă spun ca un exemplu şi atâta tot).
Deci apăsăm pe jumătate declanşatorul, focalizăm, recompunem cadrul şi apăsăm butonul declanşator până la capăt >click< şi am făcut fotografia! (nu insist acum, dar aceştia sunt paşii normali şi recomandaţi pentru toate fotografiile, cu unele excepţii bineînţeles: trepied, declanşare la 10 sec etc)
Ok, am făcut imaginea în modul P cu setările 1/125 şi f/8, la valoarea ISO 200, după recomandarea exponometrului de "normal", adică nici supra, nici sub-expus
Acum să presupunem că vrem să facem exact aceaşi poză în modul M. Credeţi că exponometrul ne va da altă expunere? NU! Nici în Tv, nici în Av.
Am spus expunere, nu setări. Aparatul ne poate recomanda 1/250 şi f/5,6, sau 1/60 şi f/11. Dar acestea sunt expuneri achivalente cu 1/125 şi f/8. Luminozitatea fotografiei nu va fi influenţată, oricare dintre aceste setări vom folosi, va fi afectată mişcarea şi profunzimea, dar asta este altă discuţie.
Ceea ce vrea să spun este că putem ajunge la acel 1/125 şi f/8 cu oricare dintre cele 4 programe creative (M, Tv, Av şi P), ideea este să ştim să le folosim, să folosim corespunzător citirea exponometrului şi să modificăm parametrii conform dorinţelor noastre.
Personal folosesc două moduri:
1. În studio modul manual (M) pentru un control total al luminii - eu folosesc lumină tip bliţ, nu continuă, şi ignor total citirea exponometrului. Mai exact fac poze de test pe care le vizualizez pe ecranul LCD şi conform acestora fac setările pentru luminozitatea dorită.
2. Tv (prioritate de timp de expunere). Mereu folosesc Tv. Şi la munte şi la mare şi noaptea şi în troleibuz şi la raliuri şi la orice. De ce? Eu prefer să controlez mişcarea. Dacă am setat timpul de expunere corespunzător nu mişc pozele, sau dacă vreau le mişc! Ideea este că am un control tota rapid al mişcării din fotografiile mele. Nu vă gândiţi că pozez doar subiecte în mişcare, nu. Şi dacă pozez un gard tot Tv folosesc. De ce? Pentru că folosesc diferite distanţe focale şi cu cât creşte distanţa focală, cu atât timpul de expunere trebuie să fie mai scurt pentru a nu mişca poza.
Poate vă întrebaţi: Şi profunzimea, diafragmă? Nu mă interesează foarte mult diafragma. O să vedeţi la cursurile despre profunzimea imaginii de ce.
Sper că am fost clar în exprimare, pentru nelămuriri vă aştept întrebările!
M (manual) - vom selecta singuri diafragma şi timpul de expunere, dar în cele mai multe cazuri conform exponometrului încorporat.
A-DEP (înseamnă „Auto-Depth of field”. Acest mod reglează automat profunzimea de câmp) - Obiectele din planul apropiat şi din fundal vor fi automat în intervalul de focalizare.
Toate punctele de focalizare funcţionează pentru a detecta subiectul, iar valoarea
diafragmei necesară obţinerii profunzimii de câmp va fi aleasă automat.
C1, C2, C3 - sunt programe care pot fi presetate de către utilizator. Nu au legătură cu subiectul de faţă.
Acum în partea de jos. Acolo avem de bază (basic zone în engleză). Dar mai exact este zona automatizată, după mine aceste moduri de funcţionare nu au nici un sens. Este păcat să foloseşti nişte setări automate reglate după urechea producătorului. El încearcă să ne vină în ajutor cu aceste programe, dar în realitate ne prosteşte şi ne face să folosim automat aparatul. Nu este bine! Folosiţi aparatul aşa cum doriţi, nu cum doreşte producătorul.
Dar ca să vedeţi voi că ştiu ce înseamnă şi astea le trec.
1. Portret
2. Peisaj
3. Macro
4. Sport
5. Oameni noaptea
6. Fără bliţ
Mai este şi acel dreptunghi verde care este moartea fotografului creator - este modul complet automat de funcţionare al aparatului.
Deci, dacă folosiţi ceva de la acel dreptunghi verde în jos, inclusiv, aveţi două variante:
1. Nu le mai folosiţi - asta e varianta bună
2. Rămâneţi amatori înrăiţi şi păcăliţi. Din păcate nu veţi înţelege de ce o fotografie iese mişcată sau cu o profunzime mică dacă folosiţi acele programe. Orice om cu cap le va ignora total.
Acum să explicăm puţin pe româneşte cum e treaba cu modurile de funţionare. Mă refer la P, Tv (Sv parcă e la Nikon - oricum nu contează denumirea, tot aia face), Av şi M. Acestea 4 sunt ok şi doar pe ele este bine să le folosim.
În primul rând vreau să vă spun că nu are nici o legătură expunerea cu programul folosit. Absolut nici o legătură! Luminozitatea, contrastul, saturaţia, claritatea etc nu vor fi deloc influenţate de un program sau altul, acestea le modificăm conform exponometrului şi setărilor de contrast, luminozitate, saturaţie, claritate etc. O fotografie este bine focalizată şi clară dacă am făcut focusul bine şi am folosit un timp de expunere destul de scurt pentru a evita mişcarea aparatului şi pentru a "îngheţa" subiectul în imagine. Nu contează dacă suntem pe modul manual, pe program sau în modurile cu prioritate de diafragmă sau a timpului de expunere.
În orice mod de funcţionare al aparatului am lucra, exponometrul ne va spune aceaşi citire, pentru aceaşi scenă bineînţeles, (prin "scenă" înţelegem cadrul pe care-l vedem prin vizorul aparatului, sau pe ecranul LCD la aparatele compacte)
Să presupunem că vrem să facem fotografia de mai jos:
Avem setat ISO 200 şi aparatul pe modul P. Exponometrul încorporat (fiecare aparat are unul) ne spune următoarea citire: 1/125 şi f/8. (nu voi intra în detalii de expunere, cu expuneri echivalente, trepte de expunere şi alte minunăţii pentru că deviez foarte mult de la subiect - luaţi ceea ce vă spun ca un exemplu şi atâta tot).
Deci apăsăm pe jumătate declanşatorul, focalizăm, recompunem cadrul şi apăsăm butonul declanşator până la capăt >click< şi am făcut fotografia! (nu insist acum, dar aceştia sunt paşii normali şi recomandaţi pentru toate fotografiile, cu unele excepţii bineînţeles: trepied, declanşare la 10 sec etc)
Ok, am făcut imaginea în modul P cu setările 1/125 şi f/8, la valoarea ISO 200, după recomandarea exponometrului de "normal", adică nici supra, nici sub-expus
Acum să presupunem că vrem să facem exact aceaşi poză în modul M. Credeţi că exponometrul ne va da altă expunere? NU! Nici în Tv, nici în Av.
Am spus expunere, nu setări. Aparatul ne poate recomanda 1/250 şi f/5,6, sau 1/60 şi f/11. Dar acestea sunt expuneri achivalente cu 1/125 şi f/8. Luminozitatea fotografiei nu va fi influenţată, oricare dintre aceste setări vom folosi, va fi afectată mişcarea şi profunzimea, dar asta este altă discuţie.
Ceea ce vrea să spun este că putem ajunge la acel 1/125 şi f/8 cu oricare dintre cele 4 programe creative (M, Tv, Av şi P), ideea este să ştim să le folosim, să folosim corespunzător citirea exponometrului şi să modificăm parametrii conform dorinţelor noastre.
Personal folosesc două moduri:
1. În studio modul manual (M) pentru un control total al luminii - eu folosesc lumină tip bliţ, nu continuă, şi ignor total citirea exponometrului. Mai exact fac poze de test pe care le vizualizez pe ecranul LCD şi conform acestora fac setările pentru luminozitatea dorită.
2. Tv (prioritate de timp de expunere). Mereu folosesc Tv. Şi la munte şi la mare şi noaptea şi în troleibuz şi la raliuri şi la orice. De ce? Eu prefer să controlez mişcarea. Dacă am setat timpul de expunere corespunzător nu mişc pozele, sau dacă vreau le mişc! Ideea este că am un control tota rapid al mişcării din fotografiile mele. Nu vă gândiţi că pozez doar subiecte în mişcare, nu. Şi dacă pozez un gard tot Tv folosesc. De ce? Pentru că folosesc diferite distanţe focale şi cu cât creşte distanţa focală, cu atât timpul de expunere trebuie să fie mai scurt pentru a nu mişca poza.
Poate vă întrebaţi: Şi profunzimea, diafragmă? Nu mă interesează foarte mult diafragma. O să vedeţi la cursurile despre profunzimea imaginii de ce.
Sper că am fost clar în exprimare, pentru nelămuriri vă aştept întrebările!
3 mar. 2009
Balansul de alb
(exclusiv pentru aparatele digitale)
Egalizarea de alb este un sistem de reglaj digital minunat. El permite un control de culoare ce nu poate fi atins cu uşurinţă de filmul fotografic. Reglajele pentru egalizarea de alb intervin ca răspuns al aparatului foto la culoarea luminii.
Balansul de alb corectează lumina pentru a face ca aproape orice fotografie să redea lumina cât mai neutră posibil. De exemplu, dacă se fotografiază în lumină fluorescentă, este necesară utilizarea unor aparate scumpe de măsurare a temperaturii de culoare. De cele mai multe ori, imaginile vor avea o tentă verde bolnăviciasă. Dacă setaţi balansul de alb corespunzător, aparatul digital va realiza imagini foarte asemănătoare cu ceea ce aţi văzut cu ochiul liber.
Balansul de alb poate fi comandat în trei moduri diferite: automat, cu date presetate sau cu reglaje efectuate de operator.
Modul automat – lucrează bine la majoritatea aparatelor foto, dar nu poate reda întotdeauna cea mai bună culoare. În general nu va corespunde decât accidental întenţiilor noastre artistice.
Având aparatul reglat pe WB (balans de alb) automat, acesta va urmări imaginea şi va încerca să adapteze culorile astfel încât părţile albe să fie neutre. În general sistemul funcţionează, dar poate da şi rateuri destul de mari.
1. Auto wb
2. Wb ales acasă direct din formatul RAW (cloudy în acest caz)
3. Varianta finală a fotografiei (ajustări de contrast, lumină, sharp, cablul, pete, gunoaie şterse) - aşa trebuie ajustată absolut orice imagine în varianta finală!
O problemă clară apare când realizăm fotografii în lumină oarecum colorată, de exemplu dimineaţa sau seara. Suntem obişnuiţi să vedem aceste momente într-o lumină caldă. Egalizarea automată de alb va reduce, de obicei, foarte mult din această căldură, încercând să facă lumina mai neutră.
4. Fotografie făcută la 8 dimineaţa, iarna (am precizat iarna pentru că Soarele răsare mai târziu) şi arată de parcă e ziua în amiaza mare.
5. Cloudy wb. În general eu folosesc cloudy la toate fotografiile, dar acasă pot ajusta cum doresc pentru că toate fotografiile le fac RAW - va fi un curs şi despre formatele de fişiere şi veţi vedea avantajul formatului RAW.
6. Varianta finală (contrast, saturaţie etc)
Modul presetat – este uşor de folosit, depinde de la un aparat la altul, pentru anumite condiţii de iluminare. Ele blochează sistemul pe reglajul respectiv, deci poate fi folosit şi în alte situaţii.
Voi descrie puţin modurile presetate şi voi pune câte un exemplu cu fiecare (aceaşi fotografie la toate, doar wb-ul schimbat).
7. Auto - este o diferenţă foarte mică între auto şi daylight ÎN ACEST CAZ ! În alte situaţii diferenţa poate fi enormă.
Pe modul auto, aparatul încearcă să scoată albul cât mai alb.
8. Daylight - asta îmi pare mie cea mai naturală în acest caz.
WB daylight – lumina de zi, este concepută pentru a corecta culorile naturale în condiţiile şi temperatura de culoare a luminii Soarelui la amiază.
9. Shade - puţin cam roşie
Când subiectele sunt umbrite, această setare poate da rezultate bune, dar în general imaginile vor ieşi cam roşiatice.
10. Cloudy - şi de această dată preferata mea, îmi plac tonurile mai calde.
Folosind setarea cloudy – cer acoperit, se obţine un efect de încălzire a luminii. Din acest motiv, mulţi fotografi o folosesc, realizând o tentă mai caldă a luminii redate în imagine. Reglajul acesta nu va intensifica căldura luminii de apus sau răsărit, dar pe timp ploios va face imaginile mai atrăgătoare.
11. Tungsten - o culoare aberantă în cazul de faţă
Incandescent, este o setare destinată realizării de fotografii la lumina artificială de becuri cu incandescenţă, ducând la o redare mai reală a culorilor când scena este iluminată cu astfel de becuri.
12. White fluorescent light - altă culoare aiurea în acest caz.
Reglajul Fluorescent va face compensările necesare pentru fotografiile luate în spaţii cu iluminare fluorescentă, atât de răspândită în clădirile cu birouri, magazine sau spaţii publice. Setarea va elimina tenta verzuie din imagine.
13. Flash - în 99% din cazuri foarte, foarte asemănător cu cloudy.
Flash este setarea gândită pentru a compensa uşoara tentă rece a luminii bliţului făcând-o să pară mai naturală şi eliminând culoarea albăstruie ce dă pielii un aspect lipsit de naturaleţe.
14. Varianta finală (wb-cloudy, contrast, saturaţie, luminozitate, am şters acele pete roşii din dreapta etc)
Nu uitaţi că eu am aparat Canon şi exemplele cu el sunt făcute. La alte aparate wb-ul poate fi diferit!
Puteţi încerca oricând oricare dintre aceste setări. Încercaţi-le în condiţii diferite şi astfel vă veţi obişnui cu fiecare în parte ştiind ce setare să alegeţi în fiecare caz, pentru a putea obţine nuanţele dorite. Nu există setări bune sau rele, ele asigură doar un răspuns diferit al aparatului la condiţiile de iluminare.
Custom – reglajul manual efectuat de fotograf, face parte de mult timp din lumea operatorilor video profesionişti. Operatorii video plasează un obiect alb în apropierea scenei ce urmează să o filmeze şi măresc distanţa focală până ce acel obiect umple cadrul. Aparatul îşi realizează apoi balansul de alb pe obiectul respectiv, asigurând redarea ca alb a obiectului alb respectiv. Operatorului nu-i rămâne decât să păstreze acea setare pentru restul filmării, dacă nu se schimbă condiţiile de iluminare. Putem folosi aceaşi tehnică şi la aparatele foto digitale.
Dacă faceţi poze jpeg chinuiţi-vă cu sfaturile de mai sus şi cu şapte mii de variante de balans de alb. Sfatul meu: RAW ! Acasă faceţi ce şi cum aveţi chef. Puteţi seta absolul orice balans de alb, orice temperatură de culoare şi la revedere cu astfel de probleme!
p.s. recomand să salvaţi pozele pentru a le vedea consecutiv, astfel vedeţi mult mai bine diferenţele.
*Notă: La cerere am mai pus patru exemple care să redea diferenţele dintre wb auto şi daylight. Nu pot spune că unul sau altul este mai bun, fiecare este mai bun într-un anumit caz, plus că diferă foarte mult părerile şi gusturile fotografilor. Unii vor lumină mai caldă, alţii mai rece.
Aşa cum am mai spus, modul auto va încerca să egalizeze tonurile de culoare şi să aducă albul la alb, ceea ce nu este mereu bine.
1. Fotografie de noapte cu lumină de la becuri stradale.
Auto
Daylight
2. Fotografie la lumina becurilor din casă.
Auto
Daylight
3. Fotografie la lumina de dimineaţă.
Auto
Daylight
4. Fotografie la lumină naturală şi difuză, adică un cer acoperit de nori.
Auto
Daylight
Egalizarea de alb este un sistem de reglaj digital minunat. El permite un control de culoare ce nu poate fi atins cu uşurinţă de filmul fotografic. Reglajele pentru egalizarea de alb intervin ca răspuns al aparatului foto la culoarea luminii.
Balansul de alb corectează lumina pentru a face ca aproape orice fotografie să redea lumina cât mai neutră posibil. De exemplu, dacă se fotografiază în lumină fluorescentă, este necesară utilizarea unor aparate scumpe de măsurare a temperaturii de culoare. De cele mai multe ori, imaginile vor avea o tentă verde bolnăviciasă. Dacă setaţi balansul de alb corespunzător, aparatul digital va realiza imagini foarte asemănătoare cu ceea ce aţi văzut cu ochiul liber.
Balansul de alb poate fi comandat în trei moduri diferite: automat, cu date presetate sau cu reglaje efectuate de operator.
Modul automat – lucrează bine la majoritatea aparatelor foto, dar nu poate reda întotdeauna cea mai bună culoare. În general nu va corespunde decât accidental întenţiilor noastre artistice.
Având aparatul reglat pe WB (balans de alb) automat, acesta va urmări imaginea şi va încerca să adapteze culorile astfel încât părţile albe să fie neutre. În general sistemul funcţionează, dar poate da şi rateuri destul de mari.
1. Auto wb
2. Wb ales acasă direct din formatul RAW (cloudy în acest caz)
3. Varianta finală a fotografiei (ajustări de contrast, lumină, sharp, cablul, pete, gunoaie şterse) - aşa trebuie ajustată absolut orice imagine în varianta finală!
O problemă clară apare când realizăm fotografii în lumină oarecum colorată, de exemplu dimineaţa sau seara. Suntem obişnuiţi să vedem aceste momente într-o lumină caldă. Egalizarea automată de alb va reduce, de obicei, foarte mult din această căldură, încercând să facă lumina mai neutră.
4. Fotografie făcută la 8 dimineaţa, iarna (am precizat iarna pentru că Soarele răsare mai târziu) şi arată de parcă e ziua în amiaza mare.
5. Cloudy wb. În general eu folosesc cloudy la toate fotografiile, dar acasă pot ajusta cum doresc pentru că toate fotografiile le fac RAW - va fi un curs şi despre formatele de fişiere şi veţi vedea avantajul formatului RAW.
6. Varianta finală (contrast, saturaţie etc)
Modul presetat – este uşor de folosit, depinde de la un aparat la altul, pentru anumite condiţii de iluminare. Ele blochează sistemul pe reglajul respectiv, deci poate fi folosit şi în alte situaţii.
Voi descrie puţin modurile presetate şi voi pune câte un exemplu cu fiecare (aceaşi fotografie la toate, doar wb-ul schimbat).
7. Auto - este o diferenţă foarte mică între auto şi daylight ÎN ACEST CAZ ! În alte situaţii diferenţa poate fi enormă.
Pe modul auto, aparatul încearcă să scoată albul cât mai alb.
8. Daylight - asta îmi pare mie cea mai naturală în acest caz.
WB daylight – lumina de zi, este concepută pentru a corecta culorile naturale în condiţiile şi temperatura de culoare a luminii Soarelui la amiază.
9. Shade - puţin cam roşie
Când subiectele sunt umbrite, această setare poate da rezultate bune, dar în general imaginile vor ieşi cam roşiatice.
10. Cloudy - şi de această dată preferata mea, îmi plac tonurile mai calde.
Folosind setarea cloudy – cer acoperit, se obţine un efect de încălzire a luminii. Din acest motiv, mulţi fotografi o folosesc, realizând o tentă mai caldă a luminii redate în imagine. Reglajul acesta nu va intensifica căldura luminii de apus sau răsărit, dar pe timp ploios va face imaginile mai atrăgătoare.
11. Tungsten - o culoare aberantă în cazul de faţă
Incandescent, este o setare destinată realizării de fotografii la lumina artificială de becuri cu incandescenţă, ducând la o redare mai reală a culorilor când scena este iluminată cu astfel de becuri.
12. White fluorescent light - altă culoare aiurea în acest caz.
Reglajul Fluorescent va face compensările necesare pentru fotografiile luate în spaţii cu iluminare fluorescentă, atât de răspândită în clădirile cu birouri, magazine sau spaţii publice. Setarea va elimina tenta verzuie din imagine.
13. Flash - în 99% din cazuri foarte, foarte asemănător cu cloudy.
Flash este setarea gândită pentru a compensa uşoara tentă rece a luminii bliţului făcând-o să pară mai naturală şi eliminând culoarea albăstruie ce dă pielii un aspect lipsit de naturaleţe.
14. Varianta finală (wb-cloudy, contrast, saturaţie, luminozitate, am şters acele pete roşii din dreapta etc)
Nu uitaţi că eu am aparat Canon şi exemplele cu el sunt făcute. La alte aparate wb-ul poate fi diferit!
Puteţi încerca oricând oricare dintre aceste setări. Încercaţi-le în condiţii diferite şi astfel vă veţi obişnui cu fiecare în parte ştiind ce setare să alegeţi în fiecare caz, pentru a putea obţine nuanţele dorite. Nu există setări bune sau rele, ele asigură doar un răspuns diferit al aparatului la condiţiile de iluminare.
Custom – reglajul manual efectuat de fotograf, face parte de mult timp din lumea operatorilor video profesionişti. Operatorii video plasează un obiect alb în apropierea scenei ce urmează să o filmeze şi măresc distanţa focală până ce acel obiect umple cadrul. Aparatul îşi realizează apoi balansul de alb pe obiectul respectiv, asigurând redarea ca alb a obiectului alb respectiv. Operatorului nu-i rămâne decât să păstreze acea setare pentru restul filmării, dacă nu se schimbă condiţiile de iluminare. Putem folosi aceaşi tehnică şi la aparatele foto digitale.
Dacă faceţi poze jpeg chinuiţi-vă cu sfaturile de mai sus şi cu şapte mii de variante de balans de alb. Sfatul meu: RAW ! Acasă faceţi ce şi cum aveţi chef. Puteţi seta absolul orice balans de alb, orice temperatură de culoare şi la revedere cu astfel de probleme!
p.s. recomand să salvaţi pozele pentru a le vedea consecutiv, astfel vedeţi mult mai bine diferenţele.
*Notă: La cerere am mai pus patru exemple care să redea diferenţele dintre wb auto şi daylight. Nu pot spune că unul sau altul este mai bun, fiecare este mai bun într-un anumit caz, plus că diferă foarte mult părerile şi gusturile fotografilor. Unii vor lumină mai caldă, alţii mai rece.
Aşa cum am mai spus, modul auto va încerca să egalizeze tonurile de culoare şi să aducă albul la alb, ceea ce nu este mereu bine.
1. Fotografie de noapte cu lumină de la becuri stradale.
Auto
Daylight
2. Fotografie la lumina becurilor din casă.
Auto
Daylight
3. Fotografie la lumina de dimineaţă.
Auto
Daylight
4. Fotografie la lumină naturală şi difuză, adică un cer acoperit de nori.
Auto
Daylight
2 mar. 2009
Tema 3 - Oraşul noaptea
Despre cele două fotografii nu am multe de zis pentru că sunt reuşite. Ambele au expuneri bune.
Ana Maria
Singurul lucru care nu-mi place este spaţiul de jos care este cam gol. Umbrele oamenilor de sus ar fi mers mult mai bine în partea de jos, unde trotuarul nu prezintă foarte mult interes.
Ar fi fost bine să dispară şi acel gunoi din dreapta.
Andu Solomon
O compoziţie reuşită!
Tema nr. 4 este: fum. Data limită: 15 martie.
Ana Maria
Singurul lucru care nu-mi place este spaţiul de jos care este cam gol. Umbrele oamenilor de sus ar fi mers mult mai bine în partea de jos, unde trotuarul nu prezintă foarte mult interes.
Ar fi fost bine să dispară şi acel gunoi din dreapta.
Andu Solomon
O compoziţie reuşită!Tema nr. 4 este: fum. Data limită: 15 martie.
27 feb. 2009
Întrebare întrebătoare 2
Am absentat cam mult aşa că tre' să recuperăm. Mâine şi poimâine sunt plecat şi nu pot scrie, dar luni postez iarăşi. În primul rând voi posta tema nr. 3 - oraşul noaptea. Cei care nu au trimis tema, încă mai au timp până duminică seara.
Acum să vedem despre ce voi mai vorbi în continuare. Eu trec 5 variante, voi îmi spuneţi ordinea preferinţelor:
1. Descrierea aparatelor dSLR;
2. Senzorii şi megapixelii;
3. Dimensiunile imaginilor şi formatele de fişiere;
4. Balansul de alb;
5. Moduri uzuale de funcţionare a aparatelor de fotografiat (manual, semi-automat, automat)
Acum să vedem despre ce voi mai vorbi în continuare. Eu trec 5 variante, voi îmi spuneţi ordinea preferinţelor:
1. Descrierea aparatelor dSLR;
2. Senzorii şi megapixelii;
3. Dimensiunile imaginilor şi formatele de fişiere;
4. Balansul de alb;
5. Moduri uzuale de funcţionare a aparatelor de fotografiat (manual, semi-automat, automat)
După acestea 5 vom trece la ceva complicat: demistratificarea profunzimii imaginii. Este un capitol al fotografiei foarte important şi destul de complicat. Practic pot spune că ştiu câte ceva, teoretic doar sper să mă descurc la explicaţii. Vor fi câteva "lecţii" despre acest subiect.
Pentru cei mai noi pe blog: Nu uitaţi să vă uitaţi în arhivă ! Vă rog să nu vă treziţi cu întrebări care deja au fost discutate. Dacă aveţi nelămuriri despre subiecte deja explicate, vă rog să întrebaţi acolo şi tot acolo vă voi răspunde. Mulţumesc!
Pentru cei mai noi pe blog: Nu uitaţi să vă uitaţi în arhivă ! Vă rog să nu vă treziţi cu întrebări care deja au fost discutate. Dacă aveţi nelămuriri despre subiecte deja explicate, vă rog să întrebaţi acolo şi tot acolo vă voi răspunde. Mulţumesc!
Portrete de mediu
Un portret de mediu îşi plasează subiectul în mediul său de lucru obişnuit. Ideea nu este de a fotografia doar persoana în sine, ci şi ceva din ceea ce face în viaţa sa, fie ca profesie, fie ca hobby. Veţi urmări să captaţi atenţia persoanei şi să o îmbogăţiţi compoziţional. De obicei, portretele de mediu nu sunt portrete de bust sau de cap, ci sunt imagini în care subiectul este doar unul din elementele redate în cadru.
1.
2.
3.
4.
Cercetaţi mai întâi. Vizitaţi subiectul în timpul lucrurlui şi rugaţi-l să vă lase să-l priviţi în timpul activităţii. Reţineţi elementele ce ar putea concura la o fotografie bună. Aflaţi ce anume l-ar face pe subiect deosebit de mândru – un anume taur ar face mândru un crescător de vite, floarea favorită pe grădinar etc. Observaţi ce îmbrăcăminte poartă şi sugeraţi-i cu politeţe să poarte aceeaşi îmbrăcăminte sau una similară atunci când veţi face fotografiile.
5.
6.
7.
Sfat practic: După ce aţi realizat portretele din locaţiile prestabilite, plimbaţi-vă cu subiectul – de exemplu către locul unde are parcată maşina sau către casa lui. Uneori, va apărea un eveniment crucial care ar da o fotografie bună (se opreşte să discute cu un prieten, se apleacă ca să mângâie un căţel etc.).
8.
Dacă veţi fi în aer liber, cercetaţi locaţia în diverse perioade din zi, pentru a determina care lumină va da cele mai bune rezultate. Dacă lucraţi într-o încăpere, montaţi şi verificaţi dinainte toate luminile şi reflectoarele necesare. Nu uitaţi că subiectul s-ar putea deplasa mult în interiorul spaţiului, deci încercaţi să iluminaţi în aşa fel încât să nu fie necesar să tot mutaţi sursele de lumină.
9. Aici fac o paranteză care nu are nici o legătură cu portretul de mediu: Observaţi cum este fereastra faţă de cadrul imaginii. Vrea să spun că laturile verticale ale ferestrei nu sunt paralele cu marginile imaginii, iar laturile orizontale sunt. Iniţial am vrut să îndrept imaginea să fie paralele marginile laterale ale ferestrei cu imaginea, dar "strâmbam" laturile orizontale. Acest lucru este datorat ferestrei care este strâmbă. Multe clădiri au astfel de "defecte". Este bine să le observăm atunci când fotografiem şi să ne adaptăm cât de cât la ele. Să nu spuneţi despre o astfel de fotografie că este strâmbă, pentru că nu este.
Bliţul de umplere lucrează în mod similar unui reflector – el va adăuga scenei numai un pic de lumină şi permite redarea mai multor detalii decât ar fi fost posibil în condiţii normale de iluminare.
Bliţul de umplere va trebui să fie difuz şi să nu se apropie sau să nu depăşească nivelul sursei principale de lumină. Dacă unghiul stroboscopului este reglabil, ridicaţi-l la o treime de verticală. Dacă nu dispuneţi de un cap de difuziune, îndreptaţi stroboscopul în sus şi lipiţi la partea sa din spate o bucată de carton alb, pe care o veţi îndoi pentru a fi aplecată deasupra stroboscopului. Lumina va fi reflectată de bucata de carton către scenă. Apoi reglaţi biţul pentru a emite lumină mai puţină cu o treaptă decât ar emite pentru a expune normal scena.
Fotografierea
Cereţi subiectului să îşi desfăşoare activitatea normală şi să nu vă acorde atenţie. Veţi realiza cele mai bune fotografii când el este adâncit în munca sa. Mişcaţi-vă, căutaţi unghiuri. Faceţi câteva fotografii de cadru larg, câteva de aproape, câteva din faţă, spate şi lateral. Trebuie să aveţi permanent în vedere ce anume este special la persoana respectivă şi căutaţi să identificaţi momentele ce comunică cel mai bine acel lucru. Dacă este vorba de un pianist, căutaţi un moment de reverie pe faţa sa, dacă este un halterofil, surprindeţi momentul de efort maxim. Aveţi răbdare. Probabil va trebui să aşteptaţi ca persoana să uite de dumneavoastră şi să se relaxeze, pentru ca sudoarea să păteze îmbrăcămintea sau pentru ca florile să fi umplut coşul florăresei.
10.
11.
Sfat practic: După ce aţi realizat fotografiile „naturale” pozaţi subiectul aşături de obiectul de care este cel mai mândru. Faceţi-l să vorbească despre el. Nu uitaţi să includeţi suficient fundal pentru a da sens locaţiei. Staţi în permanenţă pregătiţi. Uneori veţi obţine cele mai bune fotografii în cele mai neaşteptate momente.
Alte câteva exemple
12. Un pescar din deltă. În imagine vedem cum el se foloseşte de prăjină pentru a se deplasa pe canalele deltei. În acelaşi timp putem observa şi mediul propriu-zis: apa, stuful, barca.
13. Un fotograf la treabă. În imagine se vede cât de aproape trebuie să stea pentru a fotografia în detaliu motocicliştii şi bolizii lor.
14. Un copil la joacă.
p.s. 1 Nu am postat exemple foarte reuşite, pentru că nu prea am astfel de fotografii cu toate că acest gen de portrete îmi place foarte mult.
p.s. 2 Îmi cer scuze pentru lunga pauză
Fotografierea
Cereţi subiectului să îşi desfăşoare activitatea normală şi să nu vă acorde atenţie. Veţi realiza cele mai bune fotografii când el este adâncit în munca sa. Mişcaţi-vă, căutaţi unghiuri. Faceţi câteva fotografii de cadru larg, câteva de aproape, câteva din faţă, spate şi lateral. Trebuie să aveţi permanent în vedere ce anume este special la persoana respectivă şi căutaţi să identificaţi momentele ce comunică cel mai bine acel lucru. Dacă este vorba de un pianist, căutaţi un moment de reverie pe faţa sa, dacă este un halterofil, surprindeţi momentul de efort maxim. Aveţi răbdare. Probabil va trebui să aşteptaţi ca persoana să uite de dumneavoastră şi să se relaxeze, pentru ca sudoarea să păteze îmbrăcămintea sau pentru ca florile să fi umplut coşul florăresei.
10.
11.
Sfat practic: După ce aţi realizat fotografiile „naturale” pozaţi subiectul aşături de obiectul de care este cel mai mândru. Faceţi-l să vorbească despre el. Nu uitaţi să includeţi suficient fundal pentru a da sens locaţiei. Staţi în permanenţă pregătiţi. Uneori veţi obţine cele mai bune fotografii în cele mai neaşteptate momente.
Alte câteva exemple
12. Un pescar din deltă. În imagine vedem cum el se foloseşte de prăjină pentru a se deplasa pe canalele deltei. În acelaşi timp putem observa şi mediul propriu-zis: apa, stuful, barca.
13. Un fotograf la treabă. În imagine se vede cât de aproape trebuie să stea pentru a fotografia în detaliu motocicliştii şi bolizii lor.
14. Un copil la joacă.
p.s. 1 Nu am postat exemple foarte reuşite, pentru că nu prea am astfel de fotografii cu toate că acest gen de portrete îmi place foarte mult.
p.s. 2 Îmi cer scuze pentru lunga pauză
3 feb. 2009
Filtre utilizate în fotografie
Filtre pentru modificarea luminii
Filtrele colorate pot fi utilizate pentru a modifica temperatura de culoare. Spre exemplu, un filtru portocaliu pal folosit la o oră după răsăritul Soarelui va putea restaura ceva din căldura ce ar fi apărut în mod natural cu puţin timp mai devreme. Dacă faceţi un portret la apus de Soare şi nu este de dorit o redare prea caldă, un filtru albastru pal va produce un aspect mult mai natural. Tabelul prezentat la finalul acestui acest curs conţine recomandări asupra utilizării unor filtre în anumite situaţii tipice, pentru a realiza un efect mai bine definit (vă recomand să salvaţi imaginile cu tabele). Totuşi nu uitaţi că şi aici depinde de dorinţele şi gusturile noastre artistice.
1. Poza este făcută la ora 09:45, în luna mai, fără nici un filtru colorat
2. La aceasta am modificat culoarea în photoimpact, dar aproximativ la fel se întâmpla şi dacă foloseam un filtru portocaliu deschis.
Fotografiaţi atât cu, cât şi fără filtru. Pentru a obţine cele mai bune rezultate în aer liber, folosiţi un filtru numai pentru a accentua culoarea luminii, nu pentru a o schimba complet.
Sunt disponibile multe filtre pentru efecte speciale. Unele crează imagini multiple, altele redau strălucirea sub formă de steluţe sau generază urme de mişcare. Deşi v-ar încânta probabil să încercaţi unele dintre ele, nu trebuie să uitaţi că efectele acestea pot deveni repede plictisitoare dacă sunt folosite în exces şi nu vor mai avea acelaşi impact ca la început.
3. Originala
4. Filtru de distorsie aplicat în photoimpact. Nu am astfel de filtre pentru că nu-mi plac şi consider că nu are sens să produci o astfel de imagine din momentul fotografierii pentru că nu o poţi readuce la normal. Este de preferat o imagine normală pe care o poţi distorsiona acasă cum ai chef.
4. Filtru de distorsie aplicat în photoimpact. Nu am astfel de filtre pentru că nu-mi plac şi consider că nu are sens să produci o astfel de imagine din momentul fotografierii pentru că nu o poţi readuce la normal. Este de preferat o imagine normală pe care o poţi distorsiona acasă cum ai chef.
5. Originala
6. Prelucrare (am ales şi eu la nimereală două filtre de distorsiune, dar există foarte multe şi felurite variante).
Filtrul de polarizare
Polarizatorul, cunoscut drept cel mai bun accesoriu pentru a întuneca un cer albastru deschis, nu este un filtru colorat, fiind la fel de util în fotografia alb-negru, cât şi în cea color. Prin blocarea luminii polarizate ce se reflectă din picăturile de apă şi particulele de aer, filtrul acesta va genera o imagine mai clară şi mai bogată în culoare şi contrast. Efectul este maxim dacă aparatul este îndreptat către o zonă aflată la 900 faţă de Soare. Polarizatorul va reduce şi strălucirea suprafeţelor reflectante – mai ales apa, sticla, frunzişul umed şi suprafeţele vopsite, dar şi pe suprafeţe mai puţin reflectante cum ar fi solul sau stâncile. Drept rezultat, culorile sunt mai intense, fiind scoase în evidenţă mai multe detalii. Filtrul nu are aceleaşi caracteristici la suprafeţele metalice.
7. Fără filtre de polarizare
8. Cu filtru de polarizare circulară. Observaţi cum imaginea se întunecă puţon, culorile devin mai puternice şi dispar reflexiile.
8. Cu filtru de polarizare circulară. Observaţi cum imaginea se întunecă puţon, culorile devin mai puternice şi dispar reflexiile.
Polarizatorul circular faţă de cel linear
De câţiva ani a apărut polarizatorul circular în locul celui linear, care este mai vechi. Termenul circular se referă la faptul că el mai conţine un al doilea element ce va face ca lumina să vibreze din nou în toate direcţiile. Polarizatorul circular va garanta funcţionalitatea precisă a sistemului de reglaj automat al expunerii şi autofocusului – o problemă la vechile filtre de polarizare.
De câţiva ani a apărut polarizatorul circular în locul celui linear, care este mai vechi. Termenul circular se referă la faptul că el mai conţine un al doilea element ce va face ca lumina să vibreze din nou în toate direcţiile. Polarizatorul circular va garanta funcţionalitatea precisă a sistemului de reglaj automat al expunerii şi autofocusului – o problemă la vechile filtre de polarizare.
Filtrele graduale de densitate neutră (filtre ND)
Ele sunt folosite atât în fotografia color, cât şi în cea alb-negru, sunt notate cu NG - Grad. Sunt de două feluri: pe jumătate sau complete. Primul, este pe o jumătate clar şi gri pe cealaltă. Linia dintre jumătăţi este neregulată, pentru a nu da o tranziţie bruscă. În situaţia în care cerul (sau apa) este cu mult mai luminos decât restul imaginii, veţi plasa jumătatea mai întunecată peste zona luminoasă a cadrului. Linia centrală va fi plasată de-a lungul orizontului sau a altei linii din imagine. Prin echilibrarea luminozităţii relative a celor două zone, se va reduce contrastul, filmul (senzorul) putând reţine astfel mai multe detalii în fiecare parte. Filtrele 4x (care corespunde pe partea gri unei modificari de două trepte de diafragmă) sunt cele mai utile, acoperind o multitudine de situaţii.
9. Aici am folosit un filtru ND x 4 half, adică jumătate transparent (sticlă fără nici un efect), jumătate gri. Astfel am scos în evidenţă norii întunecaţi, obţinând un dramatism mai mare.
10. Aici am folosit un filtru colorat portocaliu deschis, pentru a accentua culoarea acelor raze de Soare.
Nu uitaţi! Aceste modificări ţin de gustul fiecărei persoane, nu neapărat ce-mi place mie, vă place şi voi sau invers. Nu recomand mai mult de 5-6 filtre: UV, polarizare circulară, NDx8, sepia (voi explica mai jos ce pot face acestea), NDx4 half şi intensifier (Acesta intensifică toate tonurile calde, respectiv galben, roşu, maro etc. Este excelent toamna).
10. Aici am folosit un filtru colorat portocaliu deschis, pentru a accentua culoarea acelor raze de Soare.
Nu uitaţi! Aceste modificări ţin de gustul fiecărei persoane, nu neapărat ce-mi place mie, vă place şi voi sau invers. Nu recomand mai mult de 5-6 filtre: UV, polarizare circulară, NDx8, sepia (voi explica mai jos ce pot face acestea), NDx4 half şi intensifier (Acesta intensifică toate tonurile calde, respectiv galben, roşu, maro etc. Este excelent toamna).
Reţineţi că sunt destul de scumpe filtrele şi destul de bune programele de procesare foto pentru a da bani pe filtre.
Pentru o expunere corectă per ansamblu, luaţi citirea exponometrului din prim-plan, înainte de montarea filtrului ND-Grad. Faceţi apoi reglajele manual. Un filtru într-un suport reglabil este foarte util, întrucât el vă va permite reglarea poziţiei. Acest lucru este valabil în special la fotografia pe film cu un aparat mai vechi care nu beneficiază de ajutorul unui exponometru avansat. Exponometrele din aparatele analogice sau digitale mai recente, după 2000 să spunem, sunt capabile să citească iluminarea dintr-o scenă destul de precis şi cu acest filtru montat. Astfel încât nu trebuie să luaţi citirea exponometrului înainte de a monta filtrul. Este totuşi de preferat să verificaţi imaginea pe ecranul LCD.
Filtrul sepia este unul dintre filtrele mele colorate preferate. Nu transformă fotografiile color în fotografii cu tonuri de sepia, dar oferă un galben care mie îmi place şi în acelaşi timpp păstrează şi culorile originale, virate mult spre galben totuşi.
11. Fotografie realizată fără filtru de culoare
12. Fotografie realizată folosint un filtru sepia.
12. Fotografie realizată folosint un filtru sepia.
13. Fotografie realizată cu filtru sepia (a schimbat tonurile de culoare) şi filtru NDx8. Acesta din urmă nu modifică tonurile de culoare, dar întunecă imaginea cu aprox. 8 trepte de lumină. Pentru a vă explica mai clar vă spun setările cu şi fără acest filtru, folosite la această fotografie.
Am avut ISO 100 şi diafragma închisă la maxim (f/22). Dacă nu puneam acest filtru NDx8, pentru o expunere corectă trebuia să folosesc un timp de expunere de 1/125. Dacă foloseam acest timp de expunere nu mai prindeam eu mişcarea valurilor, dimpotrivă, le îngheţam mişcarea şi nu vroiam acest lucru. Deci, am folosit acest filtru, el mi-a redus cu 9 trepte lumina care ajungea la senzor şi am prins această mişcare a valurilor, expunând 2 secunde acest cadru. (de la 1/125 la 2 sec. sunt 8 trepte după cum urmează: 2 sec, 1 sec, 1/2 sec, 1/4 sec, 1/8 sec, 1/15 sec, 1/30 sec, 1/60 sec, 1/125 sec - observaţi cum se înjumătăţeşte timpul de expunere)
Cam atât despre filtre, pentru eventuale întrebări şi nelămuriri vă stau la dispoziţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
+001.jpg)
