31 mar. 2009

STOP


Din păcate pentru aproximativ o lună-două va fi o pauză, după care revin. Voi fi plecat, ocupat şi chiar nu am timp să postez. Îmi cer scuze.

11 mar. 2009

Moduri uzuale de funcţionare a aparatelor de fotografiat


Majoritatea aparatelor foto uzuale, cu excepţia celor „vizează şi fotografiază”, oferă cel puţin două opţiuni de setare care să asigure o expunere corespunzătoare. Pentru noi este important să înţelegem diferenţa dintre aceste setări.


Modul manual

În momentul selectării modului manual (M), exponometrul va avea numai un rol informativ – veţi putea accepta indicaţia lui sau o puteţi ignora. Va trebui să modificaţi valoarea deschiderii diafragmei şi viteza obturatorului prin cele două comenzi aferente, până ce veţi obţine indicaţia că expunerea este corectă. Dacă schimbaţi timpul de expunere va trebui să modificaţi şi diafragma, respectiv invers. Este un procedeu relativ lent şi nu trebuie să uitaţi să efectuaţi ambele reglaje.


Modul semiautomat

Majoritatea aparatelor dispun de un mod de funcţionare în care va trebui să reglaţi numai una dintre setări. Aparatul va răspunde în mod automat ajustând corespunzător timpul de expunere în cazul priorităţii de diafragmă (Av) şi a diafragmei în cazul priorităţii de închidere a obturatorului (Tv). În modul acesta se poate lucra mult mai rapid decât în cel manual.


Modul programat (automat)

În ziua de azi, aparatele moderne oferă de asemenea un mod de lucru complet automat, marcat de obicei cu litera „P”, pentru expunere programată. Prin selectarea acestui mod de lucru, computerul aparatului foto va selecta singur deschiderea difragmei şi viteza obturatorului pentru a obţine expunerea corectă. Valorile alese nu vor veni însă în întâmpinarea intenţiilor noastre artistice.


Comutarea programului

Unele aparate foto de înalt nivel tehnic dispun şi de alte opţiuni. Cea mai uzuală este comutarea programului. La acţionarea unui comutator al aparatului, acesta va trece de la o combinaţie la alta a timpilor de expunere / deschiderilor diafragmei. Veţi apăsa declanşatorul doar în momentul în care veţi ajunge la o combinaţie ce vi se pare potrivită.

De exemplu, aparatul foto poate seta f/8 la 1/125. Dacă doriţi o profunzime mai mare pentru un deal acoperit de flori, veţi opta pentru f/16 la 1/30. Sau, dacă doriţi să imortalizaţi un motociclist aflat în plină viteză, veţi alege f/4 la 1/500. Dat fiind că aceste combinaţii sunt echivalente, expunerea nu se va modifica. Vor fi afectate profunzimea imaginii şi redarea mişcării. Ambele concepte vor fi descrise în alte cursuri.


Programe specifice subiectului

Multe aparate conţin programe specifice anumitor tipuri de subiecte: peisaje (în folosul unei profunzimi bune), sport (unde este favorizat un timp de expunere scurt, respectiv o deschidere mare a diafragmei), portrete (deschidere moderată a diafragmei) şi aşa mai departe. Aceste programe selectează acea deschidere a diafragmei şi acea viteză de închidere a obturatorului care ar fi alese în mod normal de un fotograf experimentat. Dacă nu sunteţi de acord cu aceste setări puteţi oricând să comutaţi pe unul dintre celelalte moduri care vă va permite un control mai bun.

Pun o imagine pentru a vă spune pentru ce este fiecare iconiţă

Fig. 1
Pornind de la semnul verde în sus avem partea creativă:

P (program) - aparatul va seta automat timpul de expunere şi diafragma;

Tv (prioritate de timp de expunere) - noi vom selecta cu ajutorul rotiţei timpul de expunere dorit, iar aparatul va seta automat diafragma, conform exponometrului, pentru o expunere normală;

Av (prioritate de diafragmă) - noi vom seta diafragma dorită, iar timpul de expunere va fi setat automat de aparat, pentru o expunere normală;

M (manual) - vom selecta singuri diafragma şi timpul de expunere, dar în cele mai multe cazuri conform exponometrului încorporat.

A-DEP (înseamnă „Auto-Depth of field”. Acest mod reglează automat profunzimea de câmp) - Obiectele din planul apropiat şi din fundal vor fi automat în intervalul de focalizare.
Toate punctele de focalizare funcţionează pentru a detecta subiectul, iar valoarea
diafragmei necesară obţinerii profunzimii de câmp va fi aleasă automat.

C1, C2, C3 - sunt programe care pot fi presetate de către utilizator. Nu au legătură cu subiectul de faţă.


Acum în partea de jos. Acolo avem de bază (basic zone în engleză). Dar mai exact este zona automatizată, după mine aceste moduri de funcţionare nu au nici un sens. Este păcat să foloseşti nişte setări automate reglate după urechea producătorului. El încearcă să ne vină în ajutor cu aceste programe, dar în realitate ne prosteşte şi ne face să folosim automat aparatul. Nu este bine! Folosiţi aparatul aşa cum doriţi, nu cum doreşte producătorul.

Dar ca să vedeţi voi că ştiu ce înseamnă şi astea le trec.

1. Portret

2. Peisaj

3. Macro

4. Sport

5. Oameni noaptea

6. Fără bliţ

Mai este şi acel dreptunghi verde care este moartea fotografului creator - este modul complet automat de funcţionare al aparatului.

Deci, dacă folosiţi ceva de la acel dreptunghi verde în jos, inclusiv, aveţi două variante:

1. Nu le mai folosiţi - asta e varianta bună

2. Rămâneţi amatori înrăiţi şi păcăliţi. Din păcate nu veţi înţelege de ce o fotografie iese mişcată sau cu o profunzime mică dacă folosiţi acele programe. Orice om cu cap le va ignora total.


Acum să explicăm puţin pe româneşte cum e treaba cu modurile de funţionare. Mă refer la P, Tv (Sv parcă e la Nikon - oricum nu contează denumirea, tot aia face), Av şi M. Acestea 4 sunt ok şi doar pe ele este bine să le folosim.


În primul rând vreau să vă spun că nu are nici o legătură expunerea cu programul folosit. Absolut nici o legătură! Luminozitatea, contrastul, saturaţia, claritatea etc nu vor fi deloc influenţate de un program sau altul, acestea le modificăm conform exponometrului şi setărilor de contrast, luminozitate, saturaţie, claritate etc. O fotografie este bine focalizată şi clară dacă am făcut focusul bine şi am folosit un timp de expunere destul de scurt pentru a evita mişcarea aparatului şi pentru a "îngheţa" subiectul în imagine. Nu contează dacă suntem pe modul manual, pe program sau în modurile cu prioritate de diafragmă sau a timpului de expunere.

În orice mod de funcţionare al aparatului am lucra, exponometrul ne va spune aceaşi citire, pentru aceaşi scenă bineînţeles, (prin "scenă" înţelegem cadrul pe care-l vedem prin vizorul aparatului, sau pe ecranul LCD la aparatele compacte)

Să presupunem că vrem să facem fotografia de mai jos:


Avem setat ISO 200 şi aparatul pe modul P. Exponometrul încorporat (fiecare aparat are unul) ne spune următoarea citire: 1/125 şi f/8. (nu voi intra în detalii de expunere, cu expuneri echivalente, trepte de expunere şi alte minunăţii pentru că deviez foarte mult de la subiect - luaţi ceea ce vă spun ca un exemplu şi atâta tot).

Deci apăsăm pe jumătate declanşatorul, focalizăm, recompunem cadrul şi apăsăm butonul declanşator până la capăt >click< şi am făcut fotografia! (nu insist acum, dar aceştia sunt paşii normali şi recomandaţi pentru toate fotografiile, cu unele excepţii bineînţeles: trepied, declanşare la 10 sec etc)

Ok, am făcut imaginea în modul P cu setările 1/125 şi f/8, la valoarea ISO 200, după recomandarea exponometrului de "normal", adică nici supra, nici sub-expus

Acum să presupunem că vrem să facem exact aceaşi poză în modul M. Credeţi că exponometrul ne va da altă expunere? NU! Nici în Tv, nici în Av.

Am spus expunere, nu setări. Aparatul ne poate recomanda 1/250 şi f/5,6, sau 1/60 şi f/11. Dar acestea sunt expuneri achivalente cu 1/125 şi f/8. Luminozitatea fotografiei nu va fi influenţată, oricare dintre aceste setări vom folosi, va fi afectată mişcarea şi profunzimea, dar asta este altă discuţie.

Ceea ce vrea să spun este că putem ajunge la acel 1/125 şi f/8 cu oricare dintre cele 4 programe creative (M, Tv, Av şi P), ideea este să ştim să le folosim, să folosim corespunzător citirea exponometrului şi să modificăm parametrii conform dorinţelor noastre.

Personal folosesc două moduri:

1. În studio modul manual (M) pentru un control total al luminii - eu folosesc lumină tip bliţ, nu continuă, şi ignor total citirea exponometrului. Mai exact fac poze de test pe care le vizualizez pe ecranul LCD şi conform acestora fac setările pentru luminozitatea dorită.

2. Tv (prioritate de timp de expunere). Mereu folosesc Tv. Şi la munte şi la mare şi noaptea şi în troleibuz şi la raliuri şi la orice. De ce? Eu prefer să controlez mişcarea. Dacă am setat timpul de expunere corespunzător nu mişc pozele, sau dacă vreau le mişc! Ideea este că am un control tota rapid al mişcării din fotografiile mele. Nu vă gândiţi că pozez doar subiecte în mişcare, nu. Şi dacă pozez un gard tot Tv folosesc. De ce? Pentru că folosesc diferite distanţe focale şi cu cât creşte distanţa focală, cu atât timpul de expunere trebuie să fie mai scurt pentru a nu mişca poza.

Poate vă întrebaţi: Şi profunzimea, diafragmă? Nu mă interesează foarte mult diafragma. O să vedeţi la cursurile despre profunzimea imaginii de ce.

Sper că am fost clar în exprimare, pentru nelămuriri vă aştept întrebările!

3 mar. 2009

Balansul de alb

(exclusiv pentru aparatele digitale)

Egalizarea de alb este un sistem de reglaj digital minunat. El permite un control de culoare ce nu poate fi atins cu uşurinţă de filmul fotografic. Reglajele pentru egalizarea de alb intervin ca răspuns al aparatului foto la culoarea luminii.

Balansul de alb corectează lumina pentru a face ca aproape orice fotografie să redea lumina cât mai neutră posibil. De exemplu, dacă se fotografiază în lumină fluorescentă, este necesară utilizarea unor aparate scumpe de măsurare a temperaturii de culoare. De cele mai multe ori, imaginile vor avea o tentă verde bolnăviciasă. Dacă setaţi balansul de alb corespunzător, aparatul digital va realiza imagini foarte asemănătoare cu ceea ce aţi văzut cu ochiul liber.

Balansul de alb poate fi comandat în trei moduri diferite: automat, cu date presetate sau cu reglaje efectuate de operator.

Modul automat – lucrează bine la majoritatea aparatelor foto, dar nu poate reda întotdeauna cea mai bună culoare. În general nu va corespunde decât accidental întenţiilor noastre artistice.

Având aparatul reglat pe WB (balans de alb) automat, acesta va urmări imaginea şi va încerca să adapteze culorile astfel încât părţile albe să fie neutre. În general sistemul funcţionează, dar poate da şi rateuri destul de mari.

1. Auto wb


2. Wb ales acasă direct din formatul RAW (cloudy în acest caz)


3. Varianta finală a fotografiei (ajustări de contrast, lumină, sharp, cablul, pete, gunoaie şterse) - aşa trebuie ajustată absolut orice imagine în varianta finală!



O problemă clară apare când realizăm fotografii în lumină oarecum colorată, de exemplu dimineaţa sau seara. Suntem obişnuiţi să vedem aceste momente într-o lumină caldă. Egalizarea automată de alb va reduce, de obicei, foarte mult din această căldură, încercând să facă lumina mai neutră.

4. Fotografie făcută la 8 dimineaţa, iarna (am precizat iarna pentru că Soarele răsare mai târziu) şi arată de parcă e ziua în amiaza mare.

5. Cloudy wb. În general eu folosesc cloudy la toate fotografiile, dar acasă pot ajusta cum doresc pentru că toate fotografiile le fac RAW - va fi un curs şi despre formatele de fişiere şi veţi vedea avantajul formatului RAW.

6. Varianta finală (contrast, saturaţie etc)



Modul presetat – este uşor de folosit, depinde de la un aparat la altul, pentru anumite condiţii de iluminare. Ele blochează sistemul pe reglajul respectiv, deci poate fi folosit şi în alte situaţii.

Voi descrie puţin modurile presetate şi voi pune câte un exemplu cu fiecare (aceaşi fotografie la toate, doar wb-ul schimbat).

7. Auto - este o diferenţă foarte mică între auto şi daylight ÎN ACEST CAZ ! În alte situaţii diferenţa poate fi enormă.

Pe modul auto, aparatul încearcă să scoată albul cât mai alb.


8. Daylight - asta îmi pare mie cea mai naturală în acest caz.

WB daylight – lumina de zi, este concepută pentru a corecta culorile naturale în condiţiile şi temperatura de culoare a luminii Soarelui la amiază.


9. Shade - puţin cam roşie

Când subiectele sunt umbrite, această setare poate da rezultate bune, dar în general imaginile vor ieşi cam roşiatice.


10. Cloudy - şi de această dată preferata mea, îmi plac tonurile mai calde.

Folosind setarea cloudy – cer acoperit, se obţine un efect de încălzire a luminii. Din acest motiv, mulţi fotografi o folosesc, realizând o tentă mai caldă a luminii redate în imagine. Reglajul acesta nu va intensifica căldura luminii de apus sau răsărit, dar pe timp ploios va face imaginile mai atrăgătoare.


11. Tungsten - o culoare aberantă în cazul de faţă

Incandescent, este o setare destinată realizării de fotografii la lumina artificială de becuri cu incandescenţă, ducând la o redare mai reală a culorilor când scena este iluminată cu astfel de becuri.


12. White fluorescent light - altă culoare aiurea în acest caz.

Reglajul Fluorescent va face compensările necesare pentru fotografiile luate în spaţii cu iluminare fluorescentă, atât de răspândită în clădirile cu birouri, magazine sau spaţii publice. Setarea va elimina tenta verzuie din imagine.


13. Flash - în 99% din cazuri foarte, foarte asemănător cu cloudy.

Flash este setarea gândită pentru a compensa uşoara tentă rece a luminii bliţului făcând-o să pară mai naturală şi eliminând culoarea albăstruie ce dă pielii un aspect lipsit de naturaleţe.


14. Varianta finală (wb-cloudy, contrast, saturaţie, luminozitate, am şters acele pete roşii din dreapta etc)


Nu uitaţi că eu am aparat Canon şi exemplele cu el sunt făcute. La alte aparate wb-ul poate fi diferit!

Puteţi încerca oricând oricare dintre aceste setări. Încercaţi-le în condiţii diferite şi astfel vă veţi obişnui cu fiecare în parte ştiind ce setare să alegeţi în fiecare caz, pentru a putea obţine nuanţele dorite. Nu există setări bune sau rele, ele asigură doar un răspuns diferit al aparatului la condiţiile de iluminare.


Custom – reglajul manual efectuat de fotograf, face parte de mult timp din lumea operatorilor video profesionişti. Operatorii video plasează un obiect alb în apropierea scenei ce urmează să o filmeze şi măresc distanţa focală până ce acel obiect umple cadrul. Aparatul îşi realizează apoi balansul de alb pe obiectul respectiv, asigurând redarea ca alb a obiectului alb respectiv. Operatorului nu-i rămâne decât să păstreze acea setare pentru restul filmării, dacă nu se schimbă condiţiile de iluminare. Putem folosi aceaşi tehnică şi la aparatele foto digitale.


Dacă faceţi poze jpeg chinuiţi-vă cu sfaturile de mai sus şi cu şapte mii de variante de balans de alb. Sfatul meu: RAW ! Acasă faceţi ce şi cum aveţi chef. Puteţi seta absolul orice balans de alb, orice temperatură de culoare şi la revedere cu astfel de probleme!


p.s. recomand să salvaţi pozele pentru a le vedea consecutiv, astfel vedeţi mult mai bine diferenţele.



*Notă: La cerere am mai pus patru exemple care să redea diferenţele dintre wb auto şi daylight. Nu pot spune că unul sau altul este mai bun, fiecare este mai bun într-un anumit caz, plus că diferă foarte mult părerile şi gusturile fotografilor. Unii vor lumină mai caldă, alţii mai rece.

Aşa cum am mai spus, modul auto va încerca să egalizeze tonurile de culoare şi să aducă albul la alb, ceea ce nu este mereu bine.

1. Fotografie de noapte cu lumină de la becuri stradale.

Auto

Daylight
2. Fotografie la lumina becurilor din casă.

Auto
Daylight
3. Fotografie la lumina de dimineaţă.

Auto
Daylight
4. Fotografie la lumină naturală şi difuză, adică un cer acoperit de nori.

Auto
Daylight

2 mar. 2009

Tema 3 - Oraşul noaptea

Despre cele două fotografii nu am multe de zis pentru că sunt reuşite. Ambele au expuneri bune.

Ana Maria


Singurul lucru care nu-mi place este spaţiul de jos care este cam gol. Umbrele oamenilor de sus ar fi mers mult mai bine în partea de jos, unde trotuarul nu prezintă foarte mult interes.

Ar fi fost bine să dispară şi acel gunoi din dreapta.

Andu Solomon

O compoziţie reuşită!


Tema nr. 4 este: fum. Data limită: 15 martie.