27 feb. 2009

Întrebare întrebătoare 2

Am absentat cam mult aşa că tre' să recuperăm. Mâine şi poimâine sunt plecat şi nu pot scrie, dar luni postez iarăşi. În primul rând voi posta tema nr. 3 - oraşul noaptea. Cei care nu au trimis tema, încă mai au timp până duminică seara.

Acum să vedem despre ce voi mai vorbi în continuare. Eu trec 5 variante, voi îmi spuneţi ordinea preferinţelor:


1. Descrierea aparatelor dSLR;

2. Senzorii şi megapixelii;

3. Dimensiunile imaginilor şi formatele de fişiere;

4. Balansul de alb;

5. Moduri uzuale de funcţionare a aparatelor de fotografiat (manual, semi-automat, automat)


După acestea 5 vom trece la ceva complicat: demistratificarea profunzimii imaginii. Este un capitol al fotografiei foarte important şi destul de complicat. Practic pot spune că ştiu câte ceva, teoretic doar sper să mă descurc la explicaţii. Vor fi câteva "lecţii" despre acest subiect.


Pentru cei mai noi pe blog: Nu uitaţi să vă uitaţi în arhivă ! Vă rog să nu vă treziţi cu întrebări care deja au fost discutate. Dacă aveţi nelămuriri despre subiecte deja explicate, vă rog să întrebaţi acolo şi tot acolo vă voi răspunde. Mulţumesc!

Portrete de mediu

Un portret de mediu îşi plasează subiectul în mediul său de lucru obişnuit. Ideea nu este de a fotografia doar persoana în sine, ci şi ceva din ceea ce face în viaţa sa, fie ca profesie, fie ca hobby. Veţi urmări să captaţi atenţia persoanei şi să o îmbogăţiţi compoziţional. De obicei, portretele de mediu nu sunt portrete de bust sau de cap, ci sunt imagini în care subiectul este doar unul din elementele redate în cadru.

1.2.3.4.
Cercetaţi mai întâi. Vizitaţi subiectul în timpul lucrurlui şi rugaţi-l să vă lase să-l priviţi în timpul activităţii. Reţineţi elementele ce ar putea concura la o fotografie bună. Aflaţi ce anume l-ar face pe subiect deosebit de mândru – un anume taur ar face mândru un crescător de vite, floarea favorită pe grădinar etc. Observaţi ce îmbrăcăminte poartă şi sugeraţi-i cu politeţe să poarte aceeaşi îmbrăcăminte sau una similară atunci când veţi face fotografiile.

5.6.7.
Sfat practic: După ce aţi realizat portretele din locaţiile prestabilite, plimbaţi-vă cu subiectul – de exemplu către locul unde are parcată maşina sau către casa lui. Uneori, va apărea un eveniment crucial care ar da o fotografie bună (se opreşte să discute cu un prieten, se apleacă ca să mângâie un căţel etc.).

8.
Dacă veţi fi în aer liber, cercetaţi locaţia în diverse perioade din zi, pentru a determina care lumină va da cele mai bune rezultate. Dacă lucraţi într-o încăpere, montaţi şi verificaţi dinainte toate luminile şi reflectoarele necesare. Nu uitaţi că subiectul s-ar putea deplasa mult în interiorul spaţiului, deci încercaţi să iluminaţi în aşa fel încât să nu fie necesar să tot mutaţi sursele de lumină.

9. Aici fac o paranteză care nu are nici o legătură cu portretul de mediu: Observaţi cum este fereastra faţă de cadrul imaginii. Vrea să spun că laturile verticale ale ferestrei nu sunt paralele cu marginile imaginii, iar laturile orizontale sunt. Iniţial am vrut să îndrept imaginea să fie paralele marginile laterale ale ferestrei cu imaginea, dar "strâmbam" laturile orizontale. Acest lucru este datorat ferestrei care este strâmbă. Multe clădiri au astfel de "defecte". Este bine să le observăm atunci când fotografiem şi să ne adaptăm cât de cât la ele. Să nu spuneţi despre o astfel de fotografie că este strâmbă, pentru că nu este.


Bliţul de umplere lucrează în mod similar unui reflector – el va adăuga scenei numai un pic de lumină şi permite redarea mai multor detalii decât ar fi fost posibil în condiţii normale de iluminare.

Bliţul de umplere va trebui să fie difuz şi să nu se apropie sau să nu depăşească nivelul sursei principale de lumină. Dacă unghiul stroboscopului este reglabil, ridicaţi-l la o treime de verticală. Dacă nu dispuneţi de un cap de difuziune, îndreptaţi stroboscopul în sus şi lipiţi la partea sa din spate o bucată de carton alb, pe care o veţi îndoi pentru a fi aplecată deasupra stroboscopului. Lumina va fi reflectată de bucata de carton către scenă. Apoi reglaţi biţul pentru a emite lumină mai puţină cu o treaptă decât ar emite pentru a expune normal scena.


Fotografierea

Cereţi subiectului să îşi desfăşoare activitatea normală şi să nu vă acorde atenţie. Veţi realiza cele mai bune fotografii când el este adâncit în munca sa. Mişcaţi-vă, căutaţi unghiuri. Faceţi câteva fotografii de cadru larg, câteva de aproape, câteva din faţă, spate şi lateral. Trebuie să aveţi permanent în vedere ce anume este special la persoana respectivă şi căutaţi să identificaţi momentele ce comunică cel mai bine acel lucru. Dacă este vorba de un pianist, căutaţi un moment de reverie pe faţa sa, dacă este un halterofil, surprindeţi momentul de efort maxim. Aveţi răbdare. Probabil va trebui să aşteptaţi ca persoana să uite de dumneavoastră şi să se relaxeze, pentru ca sudoarea să păteze îmbrăcămintea sau pentru ca florile să fi umplut coşul florăresei.

10.11.

Sfat practic: După ce aţi realizat fotografiile „naturale” pozaţi subiectul aşături de obiectul de care este cel mai mândru. Faceţi-l să vorbească despre el. Nu uitaţi să includeţi suficient fundal pentru a da sens locaţiei. Staţi în permanenţă pregătiţi. Uneori veţi obţine cele mai bune fotografii în cele mai neaşteptate momente.


Alte câteva exemple

12. Un pescar din deltă. În imagine vedem cum el se foloseşte de prăjină pentru a se deplasa pe canalele deltei. În acelaşi timp putem observa şi mediul propriu-zis: apa, stuful, barca.


13. Un fotograf la treabă. În imagine se vede cât de aproape trebuie să stea pentru a fotografia în detaliu motocicliştii şi bolizii lor.


14. Un copil la joacă.



p.s. 1 Nu am postat exemple foarte reuşite, pentru că nu prea am astfel de fotografii cu toate că acest gen de portrete îmi place foarte mult.

p.s. 2 Îmi cer scuze pentru lunga pauză

3 feb. 2009

Filtre utilizate în fotografie


Filtre pentru modificarea luminii


Filtrele colorate pot fi utilizate pentru a modifica temperatura de culoare. Spre exemplu, un filtru portocaliu pal folosit la o oră după răsăritul Soarelui va putea restaura ceva din căldura ce ar fi apărut în mod natural cu puţin timp mai devreme. Dacă faceţi un portret la apus de Soare şi nu este de dorit o redare prea caldă, un filtru albastru pal va produce un aspect mult mai natural. Tabelul prezentat la finalul acestui acest curs conţine recomandări asupra utilizării unor filtre în anumite situaţii tipice, pentru a realiza un efect mai bine definit (vă recomand să salvaţi imaginile cu tabele). Totuşi nu uitaţi că şi aici depinde de dorinţele şi gusturile noastre artistice.

1. Poza este făcută la ora 09:45, în luna mai, fără nici un filtru colorat

2. La aceasta am modificat culoarea în photoimpact, dar aproximativ la fel se întâmpla şi dacă foloseam un filtru portocaliu deschis.


Fotografiaţi atât cu, cât şi fără filtru. Pentru a obţine cele mai bune rezultate în aer liber, folosiţi un filtru numai pentru a accentua culoarea luminii, nu pentru a o schimba complet.

Sunt disponibile multe filtre pentru efecte speciale. Unele crează imagini multiple, altele redau strălucirea sub formă de steluţe sau generază urme de mişcare. Deşi v-ar încânta probabil să încercaţi unele dintre ele, nu trebuie să uitaţi că efectele acestea pot deveni repede plictisitoare dacă sunt folosite în exces şi nu vor mai avea acelaşi impact ca la început.

3. Originala4. Filtru de distorsie aplicat în photoimpact. Nu am astfel de filtre pentru că nu-mi plac şi consider că nu are sens să produci o astfel de imagine din momentul fotografierii pentru că nu o poţi readuce la normal. Este de preferat o imagine normală pe care o poţi distorsiona acasă cum ai chef.

5. Originala
6. Prelucrare (am ales şi eu la nimereală două filtre de distorsiune, dar există foarte multe şi felurite variante).
Filtrul de polarizare

Polarizatorul, cunoscut drept cel mai bun accesoriu pentru a întuneca un cer albastru deschis, nu este un filtru colorat, fiind la fel de util în fotografia alb-negru, cât şi în cea color. Prin blocarea luminii polarizate ce se reflectă din picăturile de apă şi particulele de aer, filtrul acesta va genera o imagine mai clară şi mai bogată în culoare şi contrast. Efectul este maxim dacă aparatul este îndreptat către o zonă aflată la 900 faţă de Soare. Polarizatorul va reduce şi strălucirea suprafeţelor reflectante – mai ales apa, sticla, frunzişul umed şi suprafeţele vopsite, dar şi pe suprafeţe mai puţin reflectante cum ar fi solul sau stâncile. Drept rezultat, culorile sunt mai intense, fiind scoase în evidenţă mai multe detalii. Filtrul nu are aceleaşi caracteristici la suprafeţele metalice.

7. Fără filtre de polarizare
8.
Cu filtru de polarizare circulară. Observaţi cum imaginea se întunecă puţon, culorile devin mai puternice şi dispar reflexiile.


Polarizatorul circular faţă de cel linear
De câţiva ani a apărut polarizatorul circular în locul celui linear, care este mai vechi. Termenul circular se referă la faptul că el mai conţine un al doilea element ce va face ca lumina să vibreze din nou în toate direcţiile. Polarizatorul circular va garanta funcţionalitatea precisă a sistemului de reglaj automat al expunerii şi autofocusului – o problemă la vechile filtre de polarizare.


Filtrele graduale de densitate neutră (filtre ND)


Ele sunt folosite atât în fotografia color, cât şi în cea alb-negru, sunt notate cu NG - Grad. Sunt de două feluri: pe jumătate sau complete. Primul, este pe o jumătate clar şi gri pe cealaltă. Linia dintre jumătăţi este neregulată, pentru a nu da o tranziţie bruscă. În situaţia în care cerul (sau apa) este cu mult mai luminos decât restul imaginii, veţi plasa jumătatea mai întunecată peste zona luminoasă a cadrului. Linia centrală va fi plasată de-a lungul orizontului sau a altei linii din imagine. Prin echilibrarea luminozităţii relative a celor două zone, se va reduce contrastul, filmul (senzorul) putând reţine astfel mai multe detalii în fiecare parte. Filtrele 4x (care corespunde pe partea gri unei modificari de două trepte de diafragmă) sunt cele mai utile, acoperind o multitudine de situaţii.

9. Aici am folosit un filtru ND x 4 half, adică jumătate transparent (sticlă fără nici un efect), jumătate gri. Astfel am scos în evidenţă norii întunecaţi, obţinând un dramatism mai mare.

10. Aici am folosit un filtru colorat portocaliu deschis, pentru a accentua culoarea acelor raze de Soare.
Nu uitaţi! Aceste modificări ţin de gustul fiecărei persoane, nu neapărat ce-mi place mie, vă place şi voi sau invers. Nu recomand mai mult de 5-6 filtre: UV, polarizare circulară, NDx8, sepia (voi explica mai jos ce pot face acestea), NDx4 half şi intensifier (Acesta intensifică toate tonurile calde, respectiv galben, roşu, maro etc. Este excelent toamna).
Reţineţi că sunt destul de scumpe filtrele şi destul de bune programele de procesare foto pentru a da bani pe filtre.


Pentru o expunere corectă per ansamblu, luaţi citirea exponometrului din prim-plan, înainte de montarea filtrului ND-Grad. Faceţi apoi reglajele manual. Un filtru într-un suport reglabil este foarte util, întrucât el vă va permite reglarea poziţiei. Acest lucru este valabil în special la fotografia pe film cu un aparat mai vechi care nu beneficiază de ajutorul unui exponometru avansat. Exponometrele din aparatele analogice sau digitale mai recente, după 2000 să spunem, sunt capabile să citească iluminarea dintr-o scenă destul de precis şi cu acest filtru montat. Astfel încât nu trebuie să luaţi citirea exponometrului înainte de a monta filtrul. Este totuşi de preferat să verificaţi imaginea pe ecranul LCD.


Filtrul sepia este unul dintre filtrele mele colorate preferate. Nu transformă fotografiile color în fotografii cu tonuri de sepia, dar oferă un galben care mie îmi place şi în acelaşi timpp păstrează şi culorile originale, virate mult spre galben totuşi.

11. Fotografie realizată fără filtru de culoare
12. Fotografie realizată folosint un filtru sepia.


13. Fotografie realizată cu filtru sepia (a schimbat tonurile de culoare) şi filtru NDx8. Acesta din urmă nu modifică tonurile de culoare, dar întunecă imaginea cu aprox. 8 trepte de lumină. Pentru a vă explica mai clar vă spun setările cu şi fără acest filtru, folosite la această fotografie.

Am avut ISO 100 şi diafragma închisă la maxim (f/22). Dacă nu puneam acest filtru NDx8, pentru o expunere corectă trebuia să folosesc un timp de expunere de 1/125. Dacă foloseam acest timp de expunere nu mai prindeam eu mişcarea valurilor, dimpotrivă, le îngheţam mişcarea şi nu vroiam acest lucru. Deci, am folosit acest filtru, el mi-a redus cu 9 trepte lumina care ajungea la senzor şi am prins această mişcare a valurilor, expunând 2 secunde acest cadru. (de la 1/125 la 2 sec. sunt 8 trepte după cum urmează: 2 sec, 1 sec, 1/2 sec, 1/4 sec, 1/8 sec, 1/15 sec, 1/30 sec, 1/60 sec, 1/125 sec - observaţi cum se înjumătăţeşte timpul de expunere)


Cam atât despre filtre, pentru eventuale întrebări şi nelămuriri vă stau la dispoziţie.