Mişcarea şi viteza obturatorului

După cum am menţionat şi în "lecţia" anterioră, viteza de închidere a obturatorului determină modul în care imaginea va fi redată. Aveţi două opţiuni de bază: „îngheţarea” subiectului, respectiv a permite o oarecare alterare a clarităţii imaginii pentru a da o senzaţie de mişcare. În cazul unui motociclist vă puteţi decide pentru un timp de expunere de 1/500 sau unul de 1/30 secunde, în funcţie de efectul pe care doriţi să-l obţineţi: Un motociclist imortalizat ca fiind „încremenit” în decor sau un motociclist aflat în plină mişcare.

În acelaşi timp puteţi alege şi ceea ce doriţi să iasă mişcat şi nemişcat în fotografie: motociclistul sau decorul.

Câteva exemple

Subiectul clar, fundalul mişcat. Panning se numeşte această "măiastră" tehnică.

1/100, f/13, ISO 200, 130 mm
1/125, f/8, ISO 200, 200 mm

Imagine îngheţată. Atât funadalul, cât şi subiectul apar clare. (neclaritatea este datorată blur-ului, nu mişcării, este o mare diferenţă).

1/640, f/4, ISO 200, 75 mm
1/640, f/5.6, ISO 200, 135 mm
Nu neapărat unele sunt mai bune ca altele, dar clar primele două sunt mai dinamice!

Oricum, în cazul motocicletelor şi imaginile "îngheţate" sunt destul de dinamice, asta din cauza poziţiei motocicletei în curbe. Hai să vedem ce se întâmplă în cazul maşinilor.

În prima imagine, maşina putea sa fie şi parcată. Nimic nu sugerează mişcarea.

1/800, f/5.6, ISO 800, 160 mm

În a doua imagine, altfel stau lucrurile. Mişcarea este evidentă

1/100, f/10, ISO 200, 130 mm

În cazul unui motociclist ce vă traversează câmpul vizual, puteţi folosi tehnica de urmărire a subiectului. Mişcaţi aparatul urmărind evoluţia subiectului şi acţionaţi în acest timp declanşatorul. Continuaţi urmărirea subiectului şi după ce aţi făcut fotografia. Subiectul va fi clar, fundalul va apărea însă neclar.

Cam aşa ceva (fig. 1):

Foarte util în aceste cazuri este să folosiţi funcţia de fotografiere continuă.

Exemplu:

1/100, f/11, ISO 200, 130 mm (ambele)


Încercaţi această tehnică la diverse viteze de închidere a obturatorului, în funcţie şi de distanţa focală folosită. Nu uitaţi că în timpul expunerilor lungi tremuratul poate reprezenta o problemă aşa că încercaţi să utilizaţi un monopod sau să vă formaţi o mână sigură.

Alte două exemple:

Prima este făcută cu tehnica prezentată în fig. 1, a doua este tot prin urmărire, dar am procedat altfel. Am luat trenul spre cluj şi am stat la geam. Când trenul trecea pe lângă şosea şi maşinile de pe şosea pe lângă tren scoateam aparatul pe geam şi declanşam. Ştiu, v-am ameţit, ideea este simplă:

Luaţi imagini din mersul trenului. Pândiţi momentul cânt nu sunt stâlpi, boscheţi şi alte cele între voi şi subiect (în cazul de faţă maşina) şi declanşaţi. Este bine ca maşina şi trenul să aibă aceaşi viteză. Nu folosiţi timpi de expunere scurţi pentru că veţi îngheţa imaginea şi nu iese acest efect.

1/125, f/11, ISO 400, 75 mm
1/40, f/29, ISO 400, 105 mm

Sfat foarte util: exersaţi mult cu diferiţi timpi de expunere! Plus că această tehnică nu se aplică doar la maşini, puteţi fotografia şi oameni, porumbei sau frunzele care cad din pom Nu vă limitaţi! Orice merge fotografiat oricum, ideea este să ştii cum.

P.S. Nu uitaţi de comentarii şi păreri.