3 ian. 2009

Despre Obiective (2)


Obiective superangulare
2/5

Orice obiectiv cu o distanţă focală mai mică de 50 mm poate fi considerat de unghi larg. În această definiţie intră orice, de la 35 mm la 6 mm, inclusiv obiectivele „ochi-de-peşte” ce permit un unghi de poză la 180 de grade. Obiectivele de 20 mm sau mai puţin sunt numite superangulare. Avantajul primar al unui astfel de obiectiv este că va permite înregistrarea unei părţi mari din scenă. El este util când nu puteţi merge înapoi pentru a cuprinde întregul subiect în imagine. Obiectivul are avantaje şi în creaţia fotografică. De exemplu, un deal acoperit cu flori ce se întinde până la orizont va constitui mereu o imagine fermecătoare. Veţi vedea adesea imagini superangulare ce prezintă oameni atât în prim-plan, cât şi în planul mediu şi îndepărtat. Astfel de imagini complexe – cuprinzând mai multe niveluri de activitate şi de informaţie într-un singur cadru – sunt posibile datorită obiectivelor superangulare.

Câteva exemple de fotografii făcute un obiectiv cu 28 de mm

1.2.3.4.5.6.Eu nu am obiectiv mai wide de 28 de mm, aşa că voi posta două imagini luate aleatoriu de pe internet.

7.8.
Caracteristicile obiectivelor de unghi larg
Analizând factorii comuni tuturor obiectivelor de unghi larg, trebuie să reţinem că în măsura în care distanţa focală scade, fiecare dintre următoarele caracteristici va fi mai pronunţată:

O acoperire largă a subiectului
Obiectivul de 28 mm oferă un unghi de poză de 75 de grade, echivalent ambilor ochi umani luaţi împreună.
Coborând la un obiectiv mai scurt, de 15 mm, vom vedea o diferenţă substanţială. Acum veţi avea un unghi de vizare de 110 de grade, ce va include probabil mai multe elemente decât ar putea percepe ochii dumneavoastră fără a vă plimba privirea.
(imaginea 2 vs. 7)

Perspectiva extinsă şi exagerată
Acest fapt va crea o iluzie optică ce distorsionează mărimea relativă a obiectelor dintr-o scenă, apărând ca fiind foarte depărtate unele de altele. Cele foarte apropiate de obiectiv vor apărea neobişnuit de mari sau exagerate, dominând imaginea. Tot ce se află la o distanţă mai mare este „împins înapoi”, sau este redat mult mai mic decât este perceput de ochiul uman.

9. Aici am folosit o distanţă focală de 55 mm şi eram la câţiva metri de subiect 10. Pentru această fotografie, m-am apropiat la aprox jumătate de metru şi am folosit deschiderea maximă a obiectivului de kit, 28 mm
Distorsionarea ocazională a liniilor
În momentul în care obiectivul este înclinat în sus sau în jos, liniile din scenă vor tinde să fie convergente. Spre exemplu, orientând obiectivul în sus spre o clădire, structura ne va da impresia că va cădea pe spate, efectul poartă numele de „boltire”. Această distorsiune poate fi utilizată în scopuri creative.

11. La ambele fotografii am folosit deschiderea maximă a obiectivului canon 28-135 mm, diferenţa de perspectivă este din cauza distanţei faţă de subiect. Prima imagine este luată de la 5-6 metri de clădire, a doua de la un metru.12. Menţionez faptul că pe aparatul cu care am făcut aceste fotografii, Canon EOS digital REBEL XT (350D), obiectivul 28-135 mm devine un 50-210. mm Acest fapt este datorat factorului crop oferit de senzor. Voi explica într-unul din cursurile viitoare şi acest 'fenomen'.

Profunzime mare
Este posibilă redarea unei întregi scene cu focalizarea destul de clară începând de la prim-plan până la fundal. De exemplu, cu un obiectiv de 24 mm veţi putea reda un întreg vapor – de la prova la pupă – cu o claritate rezonabilă, deşi va părea mai lung decât este în realitate.

13. Această fotografie este făcută cu distanţa focală de 28 mm şi f/3,5. De multe ori este recomandată o diafragmă cât mai închisă pentru o profunzime mare (zona de claritate acceptabilă dintr-o imagine), dar la distanţe focale mici, diafragma nu mai este la fel de importantă din punct de vedere al profunzimii.
Este foarte important să înţelegem conceptul de profunzime al unei imagini. Voi scrie şi despre asta cât de curând. Sunt foarte multe "dileme tehnice" despre care este bine să ştim şi în timp voi scrie despre cât mai multe, în măsura timpului şi al cunoştinţelor proprii.

Subiectele de la marginile cadrului par alungite

Aceasta este o particularitate optică – în special la distanţe focale extrem de mici, când obiectivul este înclinat – şi nu constituie un semn al calităţii slabe a obiectivului.
(exemplu imaginile 11, 12)

Cam atât despre superangulare. Sunt foarte multe de spus, dar de multe ori îmi este dificil să mă exprim în scris, mai ales când este vorba de tehnică. (puţină reclamă) În cadrul atelierului de fotografie pe care îl ţin, explic mai bine şi mai mult toate aceste cursuri pe care le postez aici. Este mai uşor să dau exemple, să explic şi să arat imagini. Pe blog este doar o parte din ceea ce se întâmplă la atelierul de fotografie

Nu uitaţi de comentarii vă rog! Aţi cam tras chiulul bag eu seama, dar am eu capac de obiectivul vostru!

9 comentarii:

piticu spunea...

Poate că e bine de menţionat faptul că acea convergenţă aparentă a liniilor drepte nu depinde absolut deloc de focala utilizată ci doar de unghiul de înlinare a obiectivului.

Munteanu Cătălin spunea...

Hmm, dacă fotografiezi o cladire, chiar dacă ţi aparatul drept, marginile vor fi înclinate întotdeauna când vei folosi un superangular

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

CE-TI E si cu obiectivele astea ..

piticu spunea...

"dacă fotografiezi o cladire, chiar dacă ţi aparatul drept, marginile vor fi înclinate întotdeauna când vei folosi un superangular"
superangluar, normal sau grandangular nu conteaza. daca ti aparatu drept, liniile paralele vor aparea intotdeauna paralele si in poza. daca sint inclinate atunci ai nevoie de o nivela mai buna :)

Munteanu Cătălin spunea...

piticu, eu nu sunt de acord cu tine.

Ce spui tu este adevărat până la 28 de mm, dar dacă foloseşti un superangular, adică 20 de mm sau un obiectiv ochi de peşte, nici cu mama nivelei nu-ţi ies ţie pereţii drepţi.

Anonim spunea...

Piticu... ia tu un obiectiv "fish eye" si fa o poza la orizont, tinand aparatul drept. N-o sa iti iasa orizontul drept nici daca faci yoga! Pune-l si pe trepied daca nu ma crezi! :)
Cat despre subiect, super abordat :)

Munteanu Cătălin spunea...

Oliviera, piticu nu se referă la fish eye şi are şi el dreptate în ceea ce priveşte perspectiva. După părerea mea, perspectiva şi profunzimea imaginii sunt cele mai dificile şi complexe părţi tehnice ale fotografiei. Dificile şi foarte greu de explicat şi de înţeles.

Cel mai bine este să exerseze şi să experimenteze fiecare fotograf în parte şi să-şi facă şlefuiască finale. FINALE, deoarece cunoştinţele de bază vin tot din cărţi, cursuri etc.

După părerea mea, "dreptatea" lui piticu se opreşte undeva pe la 35 de mm. Şi asta doar dacă pozezi strict cu aparatul drept. Adică atunci când pozezi un bloc de 10 etaje, faci poza din faţa lui, undeva de la nivelul 5.

Treaba devine destul de complicată şi mai bine experimentează fiecare şi îşi face propriile păreri în funcţie de rezultate.

Dar!!!! Ţineţi minte în ce condiţii (unghi, distanţă focală, distanţă faţă de subiect) aţi obţinut acele rezultate.

Andu spunea...

Bine v-am gasit. Din propria experienta pot spune ca superangularele deformeaza in special paralele verticale, mai mult sau mai putin , in functie de inaltime. Un alt lucru care contribuie la deformare, este si cropul care il "scoate" aparatul. Una e sa tragi, de exemplu, cu un 17-40 pe un 450D, care are crop de 1,6, alta e sa tragi cu acelasi obiectiv pe un full frame, 5D.